Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Pentru ce trăim? De ce trăim?...În mod incontestabil, bietul "Animal Intelectual" în mod greşit numit om, nu numai că nu ştie, ci pe deasupra nici măcar nu ştie că nu ştie...

Ceea ce trebuie să înţelegem mai întâi cu deplină claritate, este că fiecare dintre noi, fie că este burghez sau proletar, înstărit sau din clasa mijlocie, bogat sau sărac, se găseşte, într-adevăr, la un oarecare Nivel al Fiinţei...

Este evident că cel Orizontal este foarte „ridicol”, pe el merg „Vicente şi toată mulţimea”, „Villegas şi toţi cei care ajung”, „Don Raimundo şi toată lumea”...

Lumea crede că dezvoltarea şi creşterea Esenţei se realizează întotdeauna în mod continuu, în acord cu mecanica Evoluţiei, însă Gnosticismul Universal arată în mod clar că aceasta nu se întâmplă astfel...

Preţioasa Esenţă trece prin nota „SOL” (Soarele) şi apoi prin nota „FA” (Zona Planetară), intră în această lume şi pătrunde în propriul nostru interior.

Să se înţeleagă prin stări interioare: bunele sau proastele dispoziţii, preocupările, depresia, superstiţia, teama, suspiciunea, mila, autoconsideraţia, supraestimarea de sine însuşi, stări când ne simţim fericiţi, stări de bucurie, etc. etc. etc.

Desigur, nu are importanţă cât de frumoase sunt întâmplările exterioare ale vieţii, dacă, în acele momente, nu ne găsim în starea interioară potrivită, cele mai bune evenimente ne pot părea monotone, obositoare sau, pur şi simplu, plictisitoare...

Trebuie să ştim de urgenţă unde suntem situaţi la un moment dat, atât în ceea ce priveşte starea intimă a Conştiinţei cât şi natura specifică a evenimentului exterior care ni se întâmplă.

Situaţii exterioare distructive ar putea deveni inofensive şi chiar constructive, prin intermediul corectării inteligente a stărilor interioare eronate.

Ignoranţii cultivaţi ai acestei epoci tenebroase închină un cult „EULUI”, îl divinizează, îl pun pe altare, îl numesc: „Alter Ego”, „Eu Superior”, „Eu Divin” etc. etc. etc. Nu vor să-şi dea seama, pedanţii acestei vârste negre în care trăim, că „Eu Superior” sau „Eu Inferior” sunt două secţiuni ale aceluiaşi Ego pluralizat...

"Atâta timp cât un subiect oarecare va continua să se considere ca fiind Unul, este clar că orice schimbare interioară va fi mai mult decât imposibilă."

Samael Aun Weor

Dacă o persoană într-adevăr vrea să ajungă să se cunoască pe sine însăşi, trebuie să înceapă prin a-şi observa propria comportare în faţa evenimentelor oricărei zile a vieţii.

Cine într-adevăr vrea să cunoască "Lumile Interne" ale planetei Pământ sau ale Sistemului Solar sau ale Galaxiei în care trăim, trebuie să cunoască mai întâi lumea sa intimă, viaţa sa interioară, particulară, propriile sale „Lumi Interne”. "Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii".

Avem nevoie de psihanaliza intimă, avem nevoie de autoinvestigaţia intimă pentru a ne cunoaşte în mod real."Homo Nosce Te Ipsum." - Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii.

Banul, în ziua de azi a luat o valoare exagerată şi disproporţionată pentru că, psihologic, depindem de el pentru buna noastră stare şi dispoziţe.

Stresul nu îl vedem, nu îl putem atinge, este ca și curentul electric: putem vedea și atinge firele, dar nu putem vedea curentul în sine, observăm și simțim doar efectele lui. Putem spune că stresul este o formă de energie care însumează totalitatea conflictelor din interiorul și exteriorul nostru.

Educaţia Fundamentalã în adevãratul sãu sens este Înţelegerea Profundã de sine însuşi. În interiorul fiecãrui individ se întâlnesc toate Legile Naturii.

Când ne referim la singurãtatea fizicã, ne vedem singuri în faţa lumii. Singuri în casa noastrã. Singuri pe stradã. Singuri la cinematograf, la teatru, în bar etc. Singuri în activitatea noastrã zilnicã. Singuri, fãrã altã companie decât vorbãria interioarã...

Singurătatea Psihică sau Sufletească este aceea care ne lasă goi pe dinăuntru, fără nici un chef de viaţă.

Maeştrii trecutului au conceput exerciţiile formale, care constituie bazele Artei, pentru a pregăti elevul în lupta cu sine însuşi, împotriva propriilor defecte psihologice...

În acest sens Artele Marţiale dau în aceeaşi cale, cãci nu existã nici o cale care sã nu fie totodatã marţialã, adicã o luptã umanã a unuia împotriva lui însuşi, în sensul sãu cel mai elevat.

ACUM ŞTIU, AM AFLAT ȘI EU...

Acum ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsa de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart...este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie e de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu...