BANUL - necesitate fizică şi dependenţă psihologică

Banul, în ziua de azi a luat o valoare exagerată şi disproporţionată pentru că, psihologic, depindem de el pentru buna noastră stare şi dispoziţe.

Fiinţa umană este prea săracă în interior, şi-a pierdut valorile sufletului şi de aceea caută să compenseze această sărăcie interioară cu o bogăţie exterioară şi atunci are nevoie de bani şi bunuri pentru senzaţiile şi satisfacţiile personale. De aceea banul şi lucrurile materiale au primit o importanţă exagerată, iar fiinţa umană e dispusă să fure, să mintă şi să exploateze în fiecare moment.

Banul ne alimentează vanitatea, orgoliul, amorul propriu, ne dă prestigiu social, ne dă mijloace pentru a ajunge la putere. In ultimul timp se spune că banii nu aduc fericirea dar o întreţin. Totuşi trăirile şi faptele oamenilor bogaţi arată totuşi că banii nu întreţin aşanumita fericire. Astfel că armonia conjugală şi echilibrul sufletesc lasă de dorit, se recurge la sporturi extreme pentru a stimula adrenalina, ajungând să–şi pună viaţa lor şi a altora în pericol şi citândul pe Dr. Samael Aun Weor, părintele antropologiei gnostice, „adulterul este mai frecvent decât spălatul pe mâini”.

Banul în sine nu are nici o valoare, el primeşte valoarea pe care noi i-o dăm. Orice om are trei necesităţi primare şi anume hrană, adăpost şi îmbrăcăminte, pe care trebuie să şi le satisfacă, iar pentru aceasta este nevoie de bani. Dar când depindem de bani pentru a avea prestigiu, poziţie socială, succes, carieră, atunci banul primeşte o valoare şi o importanţă exagerată şi disproporţionată, de aici apare lupta pentru a-l poseda.

Din punct de vedere energetic, banul este neutru, dar se încarcă pozitiv sau negativ în funcţie de provenienţa şi utilizarea lui: fie că este câştigat muncind corect, fie că este obţinut prin orice mijloace („bani murdari”) pentru a câştiga putere, prestigiu, poziţe socială, etc.

Avem nevoie de bani, acest lucru este sigur, dar e necesar să înţelegem profund relaţia noastră cu aceştia. Nici ascetul şi nici avarul lacom nu au înţeles niciodată care este corecta noastră relaţionare cu banul. Când înţelegem profund că banii trebuie să circule (nu sunt făcuţi să zacă în vre un cont bancar), când înţelegem că scopul banilor este acela de a ne oferi cele trei necesităţi fizice primare – alimentaţie sănătoasă şi corectă, o casă decentă sau un apartament confortabil, şi îmbrăcăminte in limita bunului simţ- atunci le impunem o limitare inteligentă şi nu vor mai avea acea importanţă exagerată pe care o au atunci când sunt o necesitate psihologică.

Trebuie să facem diferenţa între necesitate fizică imediată şi dependenţa psihologică de bani şi lucruri materiale.

Comentarii (2)

Saidac said:

Un articol perfect. Adaug si eu ceva... Ce iei cu tine cand treci in nefiinta? Nimic bineinteles. Ce devii dupa aceea? Iar nimic. Ce a folosit Tutankamon ca i s-au facut masti de aur si i se poarta prin muzeele lumii? Nimic. Ce se alege de averea ta daca incape pe mana unor petrecareti?Irosire fara rost.Lumea noastra nu este dreapta.Sunt oameni care prin soarta lor,sunt neputinciosi,bolnavi sau alte defecte mentale.Mor de foame,mai rau decat caini,si nimeni nu se uita la ei.Banii care sunt cheltuiti pentru placeri meschine si risipiti aiurea,nu ar putea imbunatati cumva si viata celor blestemati de soarta?NU altcumva,decat prin plata muncii la valoarea realizarilor ci nu prin crunta exploatar

June 28, 2014

VOPUS România said:

Mulţumim pentru comentariul lăsat şi timpul acordat. Suntem întru totul de acord cu primele observaţii ale dvs: totul trece, şi eforturile făcute în plan material, nu duc la Trezirea Conştiinţei sau la o mai profundă înţelege a marilor mistere ale existenţei umane. În ceea ce priveşte a doua parte a comentariului, am îndrăzni să spunem, după cum ne indică Filosofia Eternă, că "totul e aşa cum trebuie să fie". Datoria noastră -evident- e să ajutăm cât putem de mult, să facem cât mai mult bine (lucru deloc uşor- a realiza un bine real şi obiectiv, în lipsa Conştiinţei individuale). Dar a ne revolta nu serveşte: în definitiv, nu ştim dacă o persoană care suferă nu a provocat la rândul său suferinţe asemănătoare în trecut, în această existenţă sau în altele; nu ştim de ce s-a născut în acea familie, ţară, epocă (Kaly Yuga) şi de ce are acel destin; nu ştim ce lecţii trebuie să înveţe în această existenţă. Am cunoscut oameni care sufereau cumplit, şi ar fi dat vina pe oricine: familie, guvern, educaţie, sistemul medical, vremurile crude... lucruri exterioare. Dar nu reuşeau să îşi vadă, recunoască şi accepte cu umilinţă şi remuşcare slăbiciunile şi viciile, care de multe ori au produs altora aceleaşi tipuri de suferinţe, sau au atras asupra lor înşile acele suferinţe. Concluzie: nu putem judeca în mod obiectiv o situaţie fără a-i cunoaşte trecutul şi viitorul (adică lecţiile care trebuie învăţate); nu putem generaliza şi spune că toate suferinţele sunt nedrepte. Fiecare caz e o poveste aparte. Totuşi, aşa este: timpurile pe care le trăim sunt pline de contraste şi de cruzime, din care putem învăţa enorm despre noi înşine, despre Dumnezeu, şi avem o infinitate de oportunităţi de a face Binele. Doar că nu e uşor, şi de multe ori moneda de plată este ingratitudinea!

June 30, 2014

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu