Autenticul Simbolism al Crăciunului

Cristosul este Focul Focului, Flacăra Flăcării, Semnătura Astrală a Focului. Venirea Cristosului în inima omului ne transformă radical.

Ar fi inutil ca Cristosul să se nască de mii de ori în Betleem, dacă nu s-ar naşte şi în inima noastră.

Chiar dacă a murit şi a reînviat dintre morţi în a treia zi, toate acestea ar fi inutile dacă nu ar muri şi ar învia în noi la fel.

Toate religiile şi culturile antichităţii au celebrat cu solemnitate Crăciunul. Nahuaşii, mayaşii, egiptenii, dacii, celţii etc. închinau un cult Soarelui, dar nu doar Soarelui fizic, ci unui Soare spiritual ce-l reprezintă pe Logosul Solar, al Doilea Logos, Cristosul Cosmic şi care ne călăuzeşte pe Drumul nostru către divinitate.

Găsim, deci, reprezentarea forţei cristice în toate religiile şi ea se naşte totdeauna iarna. Ea este produsul unei concepţii imaculate, care este forţa feminină a Dumnezeului universal: ea este cea care poartă în pântecul ei energia care susţine lumile. Toţi marii iluminaţi sunt produsul unei concepţii imaculate. Buddha Gautama a fost fiul Fecioarei; Krishna a fost de asemenea fructul unei fecioare (neagră); în acelaşi fel, naşterea lui Jeshua nu putea face excepţie.

Din nefericire, nu s-a înţeles cu adevărat ce este Cristosul. Mulţi presupun că Cristos a fost exclusiv Iisus din Nazareth şi se înşeală. Iisus din Nazareth, ca Om, sau mai bine zis, Jeshuá Ben Pandirá, ca Om, a încarnat Cristosul Cosmic; dar el nu este unicul care a primit această Iniţiere. Hermes Trismegistul, cel de trei ori mare Zeu Ibis Thot, de asemenea l-a încarnat. Ioan Botezătorul (pe care mulţi îl considerau drept Christus, Unsul) fără îndoială l-a încarnat…Cristosul se află dincolo de Personalitate, de Ego şi de Individualitate; Cristosul (în Esoterismul autentic), este Logosul Solar, reprezentat de Soare. De aceea incaşii adorau Soarele; nahuaşii îi închinau un cult Soarelui, mayaşii la fel, egiptenii aidoma etc.

Cristosul se naşte în macrocosmos şi el trebuie de asemenea să se nască în microcosmosul-om. În Egiptul antic, Cristosul era Osiris şi toţi cei care primeau această substanţă cristică se converteau în osirificaţi. La Caldeeni, Cristosul era Ormuzd, şi toţi cei care îl asimilau se numeau fii lui Ormuzd. La vechii azteci, Cristosul era Quetzalcoatl. Toţi cei care îl absorbeau se transformau într-un nou Quetzalcoatl.

Drama cristică este înainte de toate o dramă alchimic-kabalistică, adică metafizică. Toţi cei care se alătură drumului secret, drumului omului, al patrulea drum, sunt în căutarea cristificării lor. Iniţiatul care cunoaşte autenticitatea alchimiei transcendentale ştie foarte bine că Marea Operă interioară creează în noi un copil de aur al alchimiei care, mult mai târziu se converteşte într-un adorabil Rege-Soare interior.

Se spune că "Trei Regi Magi au venit să-l adore, ghidaţi de o Stea...". Cu siguranţă, nu s-ar putea înţelege bine acest pasaj, fără a cunoaşte Alchimia, pentru că el este alchimic. Această stea nu este alta decât cea a Peceţii Lui Solomon, Steaua cu şase vârfuri, simbol al Logosului Solar…Triunghiul superior reprezintă Sulful, adică Focul. Iar cel inferior, Mercurul, Apa. Focul Spiritului Sfânt trebuie să fecundeze în noi Materia Haotică pentru a se ivi viaţa; el trebuie să fecundeze Mercurul Filosofiei Secrete. Cei trei Regi Magi care au venit să adore Copilul, reprezintă nivelurile de perfecţionare in munca noastra interioara. Ei se orientează după o stea. Această stea este Intimul nostru, adevărata noastră fiinţă interioară, care ne-a zâmbit întotdeauna tuturor şi fiecăruia din noi.

După o foarte lungă călătorie (de foarte lungi munci alchimice), Regii găsesc un copil; cel care se naşte într-un staul, ceea ce ne arată că energia cristică începe să se dezvolte în interiorul omului. În Sfintele Scripturi se vorbeşte clar de "Betleem" şi de un "Staul" în care el s-a născut. Acel "Staul din Betleem" se află în interiorul nostru înşine, aici şi acum. Exact în acest Staul Interior locuiesc Animalele Dorinţei, toate acele Egouri pasionale pe care le purtăm în psihicul nostru, defectele noastre. "Betleem" însuşi este un nume esoteric. În vremurile în care Marele Kabir Iisus a venit pe lume, satul Betleem nu exista. Astfel că acesta este complet simbolic. "BEL" este o rădăcină caldeeană ce înseamnă "Turn Al Focului". Aşa încât, propriu-zis, "Belén" este "Turn al Focului"...

Când Iniţiatul lucrează cu Focul Sacru, când Iniţiatul elimină din natura sa intimă agregatele psihice, când într-adevăr realizează Marea Operă, fără îndoială Cristos coboara în inima Omului, este un eveniment cosmico-uman de mare transcendenţă. În staul strălucesc o vacă şi un taur; vaca este simbolul viu al eternului feminin, taurul este simbolul eternului masculin. Să ne amintim de vaca sacră a Egiptenilor antici, al cărei soţ este taurul sacru, taurul Apis. Aceste două animale reprezintă de asemenea sulful şi mercurul. Măgarul reprezintă raţiunea umană, care încearcă să înţeleagă această dramă dar nu înţelege nimic.

Iisus în ebraică este Jeshua şi Jeshua înseamnă Mântuitor; în calitate de mântuitor, Jeshua al nostru particular trebuie să se nască în acest staul pe care noi îl purtăm în interiorul nostru pentru a realiza Marea Operă, să se ivească din adâncul Sufletului nostru, din Spiritul nostru.

În Evanghelie mulţimile apar reclamând crucificarea Domnului. Aceste mulţimi sunt "Egourile" noastre renumite. În interiorul fiecărui individ locuiesc mii de persoane: "Eu Urăsc"-ul, "Eu Sunt Gelos"-ul, "Sunt Invidios"-ul, "Sunt Lacom"-ul etc., adică tot atâtea câte defecte avem în noi, fiecare defect fiind un "Ego" diferit. Aceste mulţimi interioare pe care noi le avem în noi înşine, renumitele egouri, sunt cele care strigă: "Crucificaţi-L! Crucificaţi-L!" Cât despre cei Trei Trădători, ştim deja că în Evanghelia Cristică sunt Iuda, Pilat Şi Caiafa… Iuda este demonul Dorinţei, Pilat este demonul Minţii, Caiafa, este demonul Relei Voinţe.

Toată Drama Cosmică în ea însăşi, este extraordinară şi minunată, şi ea începe în realitate cu Crăciunul Inimii. Ce urmează cu timpul în ceea ce priveşte Drama este formidabil: Isus trebuie să fugă în Egipt căci Irod a dat ordinul să se omoare toţi Copiii şi el trebuie să fugă (dar toate acestea sunt simbolice). Isus, Iosif si Maria se hrăneau cu fructele unui Smochin (fructele Arborelui Cunoaşterii Binelui Şi Răului) şi beau apa foarte pură care izvora din Smochin (Mercurul Filosofiei Secrete). Cristosul Intim trebuie să omoare în noi "ego"-ul, "eul". Sângele care este vărsat în momentul masacrului este Focul Sacru datorită căruia Iniţiatul trebuie să se purifice, să se cureţe şi să se Albească.

Vin apoi fenomenele miraculoase ale Marelui Maestru. Cristosul Intim trebuie totdeauna să Meargă Pe Apele Vieţii, el trebuie să "deschidă ochii" celor care nu văd, predicând cuvântul pentru ca ei să vadă lumina, să deschidă urechile celor care nu aud pentru ca ei să asculte cuvântul (când Domnul a crescut în interiorul Iniţiatului, el trebuie să ia cuvântul pentru a le explica celorlalţi ceea ce este drumul.

Trebuie înţeleasă Evanghelia într-un mod mai intim, mai profund. Toate acestea nu corespund unui trecut îndepărtat, trebuie să trăim toate acestea în interiorul nostru înşine, aici şi acum.

Ar fi inutilă naşterea lui Iisus în Betleem dacă el nu s-ar naşte şi în inima noastră. Cristosul intim trebuie să ne salveze, dar trebuie să o facă în interiorul nostru. Cei care aşteaptă venirea lui Iisus din Nazareth într-un viitor îndepărtat greşesc. Cristosul trebuie să vină acum, din interior; a doua venire a Domnului trebuie să se facă în interior, în însăşi esenţa Conştiinţei.

Bradul de Crăciun-copacul vieţii noastre

Orice Alchimist trebuie să-şi ridice copacul vieţii sale, bradul de Crăciun: luminile care îl iluminează ne amintesc de chakrele total dezvoltate în coloana vertebrală. Pe copac străluceşte steaua care reprezintă chakra coronară numită şi lotusul cu o mie de petale, sau chakra "Sahasrara".

Drama culminează cu sosirea lui Moş Crăciun. Moş Crăciun ne aminteşte de Bătrânul Zilelor, care soseşte încărcat de cadouri pentru oamenii autentici: cei care şi-au recucerit copilăria lor în minte, în inimă şi în sex. Moş Crăciun intră în casa noastră prin şemineul Alchimiei (coloana vertebrală) şi depune cadourile sale în încălţămintea noastră, pentru a ne invita să continuăm mersul nostru spre Absolut.