Ştiinţa Materialistă

Cu un anumit prilej, un ateist materialist, un duşman al Dumnezeului Etern, şi un om religios, au discutat. Au discutat cu privire la subiectul: ce a fost mai întâi, oul sau găina? Unul a răspuns: ‚A fost oul; bineînţeles, a fost oul. Şi cine a făcut oul? Păi, găina’. Astfel celălalt a spus: ‚atunci a fost găina. Şi de unde a venit găina? Ei bine, din ou.’ Aceasta este o poveste care nu se sfârşeşte niciodată.

În final, un pic nerăbdător, omul religios a spus: ‚Ai putea crea un ou aşa cum a făcut Dumnezeu?’ Materialistul a răspuns: ‚Da pot!’ - ‚Fă-o!’, a exclamat omul religios; şi materialistul a creat un ou care era identic cu acela al găinii: cu gălbenuş, albuş şi coajă. Văzând aceasta, omul religios a spus: ‚Având în vedere că ai creat un ou minunat, acesta va produce o găină. Hai să punem oul în incubator pentru ca aceasta să se nască.’ - ‚Sunt de acord!’, a spus materialistul şi au pus oul în incubator, dar găina nu a ieşit niciodată din ou...

Înţeleptul domn Alfonso Herrera, autor al cărţii ‚Plasmogenia’, a reuşit să creeze o celulă, dar o celulă moartă, care nu a fost niciodată vie.

Sunt făcute altoiri, o creangă de la o altă plantă este plantată în alta, aparent pentru a îmbunătăţi fructele. Atotştiutorii vor astfel să corecteze Natura. Ceea ce fac ei este o absurditate. Grefele nu au aceeaşi forţă vitală a Megalocosmului. Fructele altoite ingerate dăunează corpului omenesc din punct de vedere energetic.

Totuşi, oamenii de ştiinţă sunt satisfăcuţi de experimentele lor. Ei nu înţeleg că fiecare pom captează energie, o transformă şi o retransmite fructelor. Prin alterarea unui pom, energiile Megalocosmului sunt alterate şi acele fructe nu mai sunt la fel; sunt produsul unui adulter şi dăunează corpului.

Totuşi, oamenii de ştiinţă materialişti cred că ştiu, când de fapt şi de drept nu ştiu. Ei nu doar ignoră aceasta, dar ceea ce este şi mai rău, ignoră faptul că ignoră.

Sunt făcute inseminări artificiale, renumitul spermatozoid, celulele vii ale unui organism sunt extrase, şi deja din această cauză, oamenii de ştiinţă au impresia că dau viaţă. Nu îşi dau seama de faptul că folosesc doar ceea ce natura a creat deja.

Să punem pe masa laboratorului elementele necesare pentru a fabrica un spermatozoid şi un ovul. Să le spunem oamenilor de ştiinţă să creeze ovulul şi spermatozoidul. O vor face? Eu zic că da. Dar, ar avea viaţă? Ar putea ieşi din ele un copil viu? Niciodată, pentru că ei nu ştiu cum să creeze viaţă. Atunci, cu ce dovezi neagă ei inteligenţele superioare şi creative? Dacă nu sunt nici măcar capabili să creeze sămanţa unui copac, o sămanţă care să germineze?

Care este baza pe care o au materialiştii pentru a nega inteligenţele creative? De ce se pronunţă împotriva Eternului?

A fost capabil vreun om de ştiinţă materialist să creeze viată? Când?

Să te joci cu ceea ce Natura a creat deja este ceva uşor, dar să creezi viaţă este diferit. Nici un om de ştiinţă nu o poate face...

Creează ei viaţă atunci când împart o amibă în două, îi separă părţile pe o masă de laborator, le unesc cu altă parte de micro-organism şi apoi spun: ‚Evrika! Evrika! Evrika! Creăm viaţă!’ Dar ei nu pot creea o amibă. Unde este ştiinţa acestor domni materialişti? Când au demonstrat ei că pot înlocui Divinitatea? Realitatea faptelor este aceea că ei nu doar ignoră, dar ceea ce este mai rău, ignoră faptul că ignoră. Faptele sunt cele ce contează şi până acum nu au demonstrat aceasta.

Ei spun că omul se trage din maimuţă. Apar cu teoria cinocefalului fără coadă, maimuţa fără coadă şi a oamenilor maimuţă, copii ai Noeptizoizilor, etc. Dar atunci care este legătura care lipseşte? În ce zi au găsit ei o maimuţă care este capabilă să vorbească, înzestrată cu darul vorbirii? Nu a apărut până acum. Aceşti domni materialişti sunt ridicoli; ne prezintă supoziţii şi nu fapte.

Haideţi să măsurăm volumul creierului celei mai inteligente maimuţe şi să îl comparăm cu creierul unui om înapoiat care poate fi, de exemplu, găsit în triburile din Australia. Este evident că maimuţa nu va reuşi să vorbească.

Deci materialiştii nu neagă oare teoriile lui Darwin şi ai adepţilor săi? Se trage omul din maimuţă? Pe ce bază susţin ei aceasta? Cum o demonstrează? Până când vom mai aştepta această legatură care lipseşte? Vrem să vedem acea specie de maimuţe vorbind ca oamenii. Nu a apărut, deci, este presupunerea unui nonsens care nu are realitate.

De ce vorbesc despre lucruri pe care nu le ştiu? De ce există atâtea utopii ieftine? Pur şi simplu pentru că au conştiinţa adormită, pentru că nu au dus niciodată o revoluţie psihologică în interiorul lor şi pentru că le lipseşte practica dinamicilor super-sexuale. Realitatea crudă a faptelor este aceea că ei sunt hipnotizaţi.

Toţi cei ce nu practică învăţăturile Revoluţiei Dialecticii vor cădea pradă aceloraşi erori ale oamenilor de ştiinţă materialişti.

Oamenii de ştiinţă materialişti produc în mod continuu multe teorii. Ca exemplu vom menţiona acea teorie a Selecţiei Naturale: o moluscă nesemnificativă se dezvoltă şi din ea apar alte specii vii prin procesul selecţiei până când se ajunge la om. Pot ei să demonstreze această teorie? Evident că nu!

Nu negăm faptul că în fiecare specie există anumite procese selective. Există păsări, de exemplu, care migrează în anumite perioade; ne minunăm atunci când le vedem adunate, cât de ciudate devin; atunci, ele încep să zboare pentru a traversa oceanul şi pe drum, mor; numai cele mai puternice supravieţuiesc luptei. Cele ce supravieţuiesc luptei transmit caracteristicile urmaşilor lor. Astfel funcţionează legea selecţiei.

Există specii care se luptă neîncetat cu monştrii marini şi datorită atâtor lupte, devin puternice şi transmit carecteristicile lor urmaşilor lor.

Există animale care datorită atâtor lupte devin de fiecare dată din ce în ce mai puternice, transmiţând caracteristicile lor psihologice urmaşilor lor.

Selecţia naturală nu a fost niciodată capabilă să ne prezinte o nouă specie în stadiul existenţei. Totuşi, mulţi sunt cei care i-au atribuit selecţiei caracteristicile unui Creator.

Multe lucruri au fost de asemenea spuse despre protoplasmă. Din protoplasma scufundată de milioane de ani în marea sărată, din acea protoplasmă se spune că a apărut viaţa universală.

Materialiştii protişti îi fac să creadă pe adepţii lor ignoranţi, ca şi ei, că dezvoltarea psihologică a animalului intelectual, numit în mod greşit om, vine din dezvoltarea moleculară a protoplasmei şi că merge paralel cu acelaşi proces.

Protiştii vor ca, conştiinţa, sau cum o denumesc ei, să fie rezultatul evoluţiei protoplasmei de-a lungul secolelor. Aceasta este ceea ce cred Protiştii, cei ce cred că sunt înzestraţi cu darul cunoaşterii.

Moneronul atomic al lui Haeckel, acel atom care care s-a scufundat în abisul acvatic din care a rezultat viaţa, îmi vine în minte. Asta cred Haeckel si adepţii lui.

Ceva complex care nu a trebuit să sufere diferite procese cosmice universale nu a fost organizat.

Realitatea este că oamenii de ştiinţă nu ştiu nimic despre Viaţă sau Moarte, nici despre unde venim sau unde mergem, cu atât mai puţin despre care este obiectivul existenţei. De ce? Pur şi simplu, pentru că au conştiinţa adormiăa, pentru că nu au realizat Revoluţia interioară a Dialecticii, pentru că se află la nivelul de hipnoză masivă, colectivă datorată lipsei Revoluţiei Integrale pe care o predăm în această Lucrare.

Ştiinţa Materialistă merge pe calea erorii; nu ştie nimic despre originea omului şi cu atât mai puţin despre psihologia interioară. Nu negăm existenţa legii selecţiei naturale, dar aceasta nu a creat nimic nou. Nu negăm faptul că speciile variază de-a lungul timpului, dar factorii variabilităţii nu intră în acţiune decât după ce prototipurile originale s-au cristalizat în lumea fizică. Prototipurile originale ale oricărei specii vii se dezvoltă înainte în spaţiul psihologic, în dimensiunile superioare ale Naturii, în dimensiunile superioare negate de oamenii de ştiinţă materialişti deoarece ei nu le pot percepe, şi nu le percep pentru că sunt hipnotizaţi din punct de vedere psihologic.

Dacă întâi ar ieşi din starea de hipnoză şi apoi ar vorbi, conceptele lor ar fi diferite, dar ei dorm din cauza lipsei dinamicii mentale şi sexuale.

Dacă cineva vrea să cunoască originea fiinţei umane, trebuie să observe Ontogeneza. Ontogeneza este o recapitulare a Filogenezei.

Ce este Ontogeneza în cadrul Antropologiei? Este procesul de dezvoltare a fetusului în interiorul pântecului matern. Dacă observăm procesul de gestaţie al unei mame, putem arăta că Ontogeneza este recapitularea Filogenezei, care, în schimb, este starea de evoluţie şi transformare prin care trebuie să treacă rasa umană de-a lungul secolelor.

Ontogeneza recapitulează aceste stări din interiorul pântecului matern. O analiză Ontogenetică ne-ar duce la concluzia logică a faptului că specia umană şi celelalte specii de animale se aseamănă în originea lor şi vin din spaţiul psihologic.

Dar acea problemă a selecţiei naturale, a diferitelor variante sau a diferiţilor factori ce produc variaţia în cadrul speciei umane, nu intră în calcul decât după ce speciile, oricare ar fi acestea, s-au cristalizat din punct de vedere fizic. Înainte de cristalizarea fizică, există procese psihologice evolutive în interiorul sânului viu al Naturii, necunoscute de Haeckel, de Darwin şi de adepţii lui, pentru că, de fapt, ei nu ştiu nimic despre originea fiinţei umane.

Cum este posibil ca oamenii de ştiinţă materialişti să spună că în diferitele tipuri de specii vii există anumite variaţii? Fie că aceasta se întâmplă accidental sau într-o manieră spontană, nu este poate totuşi o contradicţie?

Nu sunt ei cei ce spun că Universul este rezultatul forţei, materiei şi necesităţii? Cum se pot contrazice singuri pentru ca apoi să ne vorbească nouă despre variante spontane într-un univers al forţei şi necesităţii. Este posibil?

Un univers al forţei, materiei şi necesităţii nu admite variaţii spontane sau accidentale. Acele variaţii în interiorul speciilor există din cauza a ceva ce ei nu ştiu. Ştiinţa materialistă nu doar ignoră, ci ce este şi mai rău, ignoră că ignoră.

Antropologia Gnostică Psihanalitică sapă profund în trecut. Această rasă umană care populează Pământul în zilele noastre nu este altceva decât o rasă de animale intelectuale, numite în mod greşit oameni. Vă puteţi simţi ofensaţi dacă doriţi, dar înainte de existenţa aceastei rase de animale inteligente au existat oamenii Lemurieni, Hiperboreeni şi Polari. Animalele intelectuale derivă din Atlantida, au fost născuţi în Atlantida. Adevăraţii oameni din Lemuria s-au retras din scenariul lumii în ultimele lor zile. Şi-au lăsat organismele elementelor superioare ale regatelor animale

Rasa animalelor intelectuale a fost precedată de oamenii care au existat în Lemuria, pe continentul Hiperborean şi în cel mai nordic cap polar care în acea epoca era situat în zona ecuatorială. Pe ce se bazează Antropologia Gnostica Psihoanalitică pentru a afirma aceasta? De ce spune aceasta? Se bazează nu numai pe toate tradiţiile care apar în cărţile Egiptului Antic, tărâmului Incaşilor, al Mayaşilor, ale Greciei, Indiei, Persiei, Tibetului, etc., ci de asemenea pe investigaţiile directe ale celor ce au reuşit, prin revoluţie psihologică, să îşi trezească conştiinţa.

Prin această Lucrare furnizăm toate sistemele necesare pentru a trezi Conştiinţa, şi când vă veţi trezi, veţi putea investiga şi veţi putea verifica singuri ceea ce afirm într-o manieră emfatica. Dar este necesar să vă treziţi pentru a atinge, vedea, auzi, simţi şi pentru a nu fi o victimă a teoriilor lui Haeckel, Darwin, Huxley şi ale adepţilor lor.

Au existat trei rase de oameni, dar cum aţi putea ştii aceasta dacă aveţi conştiinţa adormită? Aceia care reuşesc să se trezească vor putea investiga în arhivele Akashice ale Naturii.

Cum a fost prima rasă? Cum a existat? În acele timpuri, în urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani potrivit investigaţiilor pe care le-am făcut, au existat oamenii protoplasmatici şi Pământul în sine era încă protoplasmă.

Nu este vorba despre acea protoplasmă a lui Haeckel şi a apei sărate şi despre multe alte sute de prostii fără nici o confirmare, nu. Rasa protoplasmatică este diferită.

O rasă umana a plutit în atmosferă. Nu picase încă pe pământul umed. Cum se reproducea şi care era originea ei? Această rasă a evoluat şi a incumbat în dimensiunile superioare ale Naturii şi ale Cosmosului. S-a cristalizat în sfârşit pe un Pământ care era de asemenea protoplasmatic, după multe procese de evoluţie, a clocotit din germenele ei original localizat în Haos, în Magnus Limbus, în Yliasterul lumii. Când rasa s-a cristalizat, a format suprafaţa, nucleul, care putea căpăta figuri gigantice sau se putea la fel de bine reduce la un punct matematic.

Pe ce mă bazez pentru a afirma aceasta? Pe conştiinţa trezită! Am demonstrat-o? Da! Şi dacă acceptaţi doctrina reîncarnării, cu atât mai bine. În mod evident, am fost reîncarnat în acea rasă şi de când m-am trezit, nu pot uita acele procese de evoluţie şi incumbare. De aceea mărturisesc în faţa dumneavoastră, ştiind că sunteţi adormiţi, dar ar trebui să vă prezint toate acele date de care aveţi nevoie pentru a vă trezi.

Cum se înmulţea acea rasă? Cum se reproduceau? Nu cum a spus Maestrul Blavatsky, şi anume că făceau aceasta într-o manieră asexuală, că nu aveau nevoie de sex pentru aceasta. O astfel de afirmaţie este eronată pentru că forta Maha-Chohan, energia creativă a celui de-al Treilea Logos pluteşte în tot ce a fost şi va fi într-un mod copleşitor. Reproducerea era de tip fisipar; se exprima într-o formă sexuală diferită, organismele se divizau aşa cum se divizează celulele vii. Studenţii la biologie ştiu bine cum se divizează celulele organice: ei nu ignoră faptul că, citoplasma şi o parte a nucleului se separă.

Încă de atunci, procesul fisipar rămânea în sânge şi acest lucru continuă să se întample în interiorul milioanelor de celule ale corpului nostru. Nu e adevărat? Cine îndrăzneşte să nege? Eu prezint fapte! Credeţi oare că procesul celular nu are o rădăcina, o origine? Dacă ar fi să credeţi aceasta ar fi absurd pentru că nu există cauză fără efect şi efect fără cauză. Astfel, am moştenit aceasta. De la cine? De la oamenii primei rase.

Organismul detaşat ar putea continua să se dezvolte graţie faptului că a continuat să capteze, acumuleze protoplasmă din atmosfera înconjuratoare.

Mai târziu, au apărut Hiperboreenii despre care vorbeşte Friederich Nietzsche. Oameni care trăiau în acele potcoave ce înconjoară Polul Nord, ţara din Nord. Am demonstrat aceasta? Da sau nu? Voi nu pentru că sunteţi adormiţi. Eu da, pentru că sunt treaz. Negaţi? Eu nu neg! Dacă mă consideraţi nebun, consideraţi-mă nebun, dar trebuie să mărturisesc orice ar fi, trebuie să spun mereu adevărul.

Au existat şi Hiperboreenii; nu mai erau la fel de gelatinoşi ca oamenii protoplasmatici. Când vorbesc astfel, nu mă refer la sufletul celular al lui Haeckel, în marea sărată, nici la faimosul moneron atomic; aceasta aparţine lui Haeckel si adepţilor lui cu teoriile lor absurde.

Acum vreau să mă refer în mod emfatic la rasa Hiperboreană care era derivată din rasa protoplasmatică. Hiperboreeni erau o rasă mai psihică, ce se reproducea prin sexualitate sub formă de gemiparitate. Aţi văzut coralii pe stâncile oceanului furtunos? Dintr-un coral iese un altul, şi din acela, altul, şi altul. Există plante care prin sporii lor continuă să se multiplice, la fel s-a întâmplat şi cu Hiperboreenii. Anumiţi spori care au apîrut în Tată-Mamă operau forţa sexuală până când acel spor se detaşa şi dădea naştere unui nou copil. Aceasta era metoda de reproducere a Hiperboreenilor.

În final, acea rasă s-a scufundat pe fundul furtunosului Ocean Pacific de-a lungul a milioane de ani de evoluţii şi involuţii ale acestei Naturi fecunde.

Mai târziu, din adâncul mărilor a apărut un gigantic continent, Lemuria, care a acoperit întregul Ocean Pacific. Acolo, pentru prima dată, rasa umană a stat pe suprafaţa scorţoasă a pământului. A apărut continentul Lemurian, nu prin generare spontană aşa cum credeau Epicur şi adepţii lui, nu prin selecţie naturală, teorie ridicată la rangul de zeu creator, minunată retorică ce a apărut din absurd, nu-i asa? Cum a apărut? Prin ce metodă?

Când arboreenii s-au cristalizat, corpurile lor au luat o formă solidă. Astfel au apărut hermafrodiţii Lemurieni. În acelaşi mod în care sunt prezentaţi în sculpturile gigantice din Thia, Hidalgo, Mexic. Mergeau pe suprafaţa Pământului. La început se reproduceau prin detaşarea unei celule ou din organismul lor şi această celulă ou se dezvolta pentru a da naştere unei noi creaturi. Aceea este epoca în care falusul şi uterul nu se formaseră încă, aceea a fost epoca în care lingam-yoni germina. Aceea a fost epoca în care ovarul nu se dezvoltase încă.

Timpul se scurgea în Lemuria şi a apărut sistemul de reproducere prin germinare. Un astfel de sistem a produs uimire în acea epocă. Ovarul primea o celulă fecundată, cu alte cuvinte, un spermatozoid, astfel încât atunci când acel ou se desprindea de ovarul unui hermafrodit, fusese deja fecundat anterior.

În momentul naşterii, oul se deschidea după un anumit timp de fecundare şi de acolo apărea un copil. De aceea populaţiile Nahua au spus: ‚Copiii celui de-al treilea soare s-au transformat în păsări’, o afirmaţie înţeleaptă a vechii culturi Nahua.

Dar odată cu apropierea sfârşitului Lemuriei, în timpul celei de-a treia sau de-patra sub-rase, fiinţele umane s-au despărţit în sexe diferite; cooperarea era atunci necesară pentru a creea. Sistemul de cooperare pentru a crea vine din Lemuria. Este clar că un ou ovarian fertilizat de o celulă este necesar. Numai aşa, prin unirea unui ou fertilizant (spermatozoid) cu un ovul, se poate realiza celula originală cu 48 de cromozomi (46 de cromozomi fizici şi 2 eterici). În aceşti 48 de cromozomi sunt reprezentate cele 48 de legi ale creaţiei noastre.

Revoluţia Dilaecticii. Capitolul: Ştiinţa Materialistă.
Samael Aun Weor

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu