Sunt multe discuții, sunt multe dezbateri în mediile de comunicare dedicate existenței sau nu a lui Dumnezeu, referitoare la decizia de a trăi viața după o „filozofie gnostică sau agnostică”.
Jumătate din lume este convinsă că nu există Dumnezeu și se ancorează în credințele ei despre o viață materialistă, cu singurul scop de a pune mâna pe „Domnul Ban”, bazând viața pe satisfacerea plăcerilor noastre senzitive, transformându-ne în sclavi ai lor.
Cealaltă jumătate din lume este convinsă de „credințele într-un Dumnezeu Spiritual” bazându-și viața pe dogme și obiceiuri pe care nu ajung niciodată să le înțeleagă.
Mintea are capacitatea de a susține credințele mentale ale celor două atitudini opuse; dincolo de extreme există înțelegerea care izvorește din experimentarea directă a realității.
În singurătate, față în față cu noi înșine, toți, atei sau credincioși, indiferent în ce tabără ne-am afla, simțim că ceva merge rău, vedem că există multă suferință, ne dăm seama că nu avem explicații pentru multe lucruri care ni se întâmplă, nu găsim răspunsuri complete la multe dintre circumstanțele propriei noastre vieți și simțim că ceva ne lipsește. De ce? Ce este acest lucru care ne lipsește?
V.M. Samael Aun Weor, în lucrarea „A Cincea Evanghelie” face următoarea reflecție:
Nu putem nega că există două curente în lume care luptă pe moarte pentru supremație. În primul rând avem curentul SPIRITUALIST, format din religii, școli și credințe. Pe de altă parte avem curentul MATERIALIST, cu dialectica sa etc.
Curentul Spiritualist gândește că el, doar el, deține adevărul. Curentul Materialist, ateist, presupune că de asemenea deține adevărul. Curentul Spiritualist se închină DUMNEZEULUI-SPIRIT, nu contează ce nume i se dă: Allah, Brahma, Dumnezeu...Curentul Materialist se închină DUMNEZEULUI-MATERIE, nu contează de asemenea numele care i se dă.
Sunt două curente: cel Spiritualist își pune bazele pe credințele sale, chiar dacă are de asemenea dialectica sa; cel Materialist își pune bazele pe credințele sale și nu putem nega că, de asemenea, are dialectica sa.
Multă lume a studiat Dialectica Materialistă de Karl Marx. Evident, oamenii de știință materialiști presupun că, cunosc Materia în mod definitiv. Că au pontifii lor? Da, îi au! Curentul Spiritualist de asemenea are pontifii ei și cred că, cunosc Spiritul în întregime. Sunt două Curente care luptă pe moarte pentru supremație.
De fiecare parte există oameni cinstiți, de fiecare parte (fie la dreapta, fie la stânga) există persoane chibzuite care studiază sau care cred etc., dar sincere. Dacă unii greșesc, nu sunt de vină; sunt „sinceri înșelați” iar asta e tot (fie ei de la Dreapta sau de la Stânga).
În orice caz, cele două curente se luptă pentru supremație; este vorba despre cei doi poli ai acestui lucru care se numește SUBSTANȚĂ.
Cu adevărat, ceea ce noi vedem ca și Materie nu este altceva decât o cristalizare a Substanței Omogene Originare, Primare, Divine. Pământul ca și substanță a fost depozitat în mijlocul HAOSULUI PROFUND cu milioane de ani în urmă; era o substanță uniformă, un fel de „Sămânță”, un GERMEN COSMIC în care era conținut tot ceea ce dumneavoastră vedeți acum în jurul vostru. Această substanță era pură, inefabilă, omogenă...Acest germen, asemănător germenilor arborilor, va conține în el însuși toate posibilitățile de viață. Unui astfel de germen, marii înțelepți ai celei de a treia epoci Medievale, în mod clar i-au dat numele de Iliaster.
Au spus atunci Înțelepții că în zorii vieții Focul Creator a făcut fecund Iliasterul acestei planete Pământ; că atunci această SUBSTANȚĂ OMOGENĂ, virginală, pură, inefabilă, a început să se diferențieze în poluri opuse POZITIVE ȘI NEGATIVE. Și s-a petrecut că de-a lungul a eternități înspăimântătoare această substanță s-a diferențiat și mai mult în polurile ei pozitive și negative, până ce a luat în cele din urmă forma densă, materială, fizică, pe care în prezent o are. Dar încă păstrează cei doi poli ai săi (pozitiv și negativ). Pozitivul este ceea ce se numește SPIRIT, negativul este ceea ce se numește MATERIE.
Astfel că cei de la Dreapta s-au afiliat cu Polul Pozitiv al vieții, al substanței, al Materiei; iar cei de la Stânga s-au afiliat cu Polul Negativ al acestei substanțe care se numește „Materie”.
Care dintre cei doi ar avea dreptate? Cei de la dreapta spun că ei, cei de la stânga că ei. Care? În realitate cu adevărat dreptatea este în sinteză, pentru că doar prin sinteză se pot reconcilia contrariile. Acest lucru este axiomatic în materie de filozofie, acest lucru este exact în chestiuni de logică. Suntem în aceste momente în pragul unei revoluții culturale totale. Cele două curente vor trebui să se întregească, să se unească. Pentru că nu folosește la nimic să ne identificăm cu un singur pol al vieții. Viața are doi poli: pozitivul și negativul.
Este urgent ca noi să ne eliberăm de această identificare și să învățăm să vedem lucrurile în mod integral, ca și Materie și ca și Spirit.
Să începem cu atomul. În atom se realizează întâlnirea totală a celor doi poli (pozitiv și negativ). Fizicienii care studiază atomii investighează profund electronii, protonii etc., dar iubitorii cunoașterii spirituale...investighează în interiorul atomului însuși încărcările electrice, „HACHINII”, nume ciudat pentru voi.
Cu siguranță, în interiorul atomului există hachinii. Și ce sunt hachinii? Evreii o explică în mod clar: PARTICULE DE FOC, invizibile cu ochiul liber pentru cele cinci simțuri, dar perceptibile cu un al șaselea simț.
Aceste SUFLETE DE FOC sau particule de foc, inerente fiecărui atom, ating fără întârziere toată structura atomică , sunt conținute în structura atomică, sunt Inteligențele care mențin atomii pe orbită în jurul centrului său nuclear, în interiorul moleculei.
În fiecare atom există o PARTICULĂ CONȘTIENTĂ a Naturii și a Cosmosului, o particulă de foc.
Hachinul este să spunem pozitiv, este Particula de Foc care formează Conștiința în Materie, întrucât așa ceva s-a investigat și se știe deja că de asemenea în Materie există Conștiință. Structura atomică este partea materială în ea însăși. Dacă hachinul abandonează atomul, atomul rămâne mort, se dezintegrează și viceversa, fără Materie nu ar exista hachinul, nu ar putea exista. Astfel, hachinul este partea Pozitivă a atomului iar structura atomică este partea negativă a atomului, acolo sunt cei doi poli: pozitiv și negativ.
Astfel că Materia, în ultimă sinteză, nu este altceva decât Substanță Omogenă necunoscută de fizicieni. Trebuie să intrăm într-un Spiritualism științific și într-o Știință Spirituală; este nevoie să lăsăm deoparte dualismul conceptual. Adevărul nu se rezolvă prin lupta contrariilor; doar prin intermediul sintezei putem cu adevărat să rezolvăm problema contrariilor.
A sosit ceasul să înțelegem că lupta dintre Spiritualism și Materialism se bazează pe ignoranță, pentru că Spiritualismul este doar polul pozitiv al acestei substanțe (numite „Pământ”), iar Materialismul este celălalt pol, polul Negativ. Dar adevărul nu este în polul pozitiv nici în cel negativ, ci în SINTEZĂ.
De aceea noi, gnosticii, pledăm pentru un MONISM TRANSCENDENTAL; ajungem la concluzia că ceea ce contează este Substanța Universală și că această Substanță numită „Pământ” sau „Materie”, sau cum vrem să o numim, în ultimă sinteză este ceva omogen, pur, Spiritual și teribil de divin.
Evident așadar, dacă adevărul nu este în Spiritualism nici în Materialism, unde trebuie să-l căutăm? În oricare dintre cei doi poli? Nu! Trebuie să mergem la Sinteză, trebuie să căutăm adevărul în noi înșine, aici și acum.
Până aici reflecția profundă a V.M. Samael Aun Weor.
Este indiscutabil, dragă cititorule, că dacă nu facem un efort pentru a studia și a cunoaște lumea fizică în care trăim, sunt foarte grave greșelile pe care le vom face creând conflict și durere. Iar în același timp „niciodată nu trebuie să uităm” că dacă nu facem un efort pentru a studia și a cunoaște propria noastră Lume Spirituală vom cădea într-o singurătate Spirituală înspăimântătoare care, neîndoielnic, ne va face să comitem grave greșeli.
Orice atitudine în fața vieții care are în vedere doar un singur pol, un singur aspect, fie acesta Materia sau Spiritul, ne îndepărtează în mod iremediabil de propria noastră realitate, făcându-ne rău nouă înșine.
 |
Ştiinţă 
