Carl Gustav Jung (1875-1961)

VOPUS | Gnoză

Mari personalităţi ale Gnozei Universale

Scris de Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (1875-1961) este una din figurile cele mai importante ale psihologiei transpersonale, ca şi unul din sinologii (sinologie=ştiinţă care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii şi culturii poporului chinez) cei mai considerabili ai acestui secol (atât în sfera mitologiei cât şi în privinţa interpretării viselor) şi un mare cunoscător al curentelor esoterice precum Gnosticismul creştin, Tantra, Taoismul, I-Ching şi Alchimia.

C.G. Jung şi-a început studiile asupra motivaţiei umane la începutul secolului XX, creând şcoala de psihanaliză cunoscută şi sub numele de Şcoala de Psihologie Analitică. A fost contemporan cu medicul austriac Sigmund Freud şi la început a colaborat cu el. Mai târziu totuşi, a început să-şi elaboreze propriile teorii, printre care explorarea tipurilor de personalitate. După Jung, există două tipuri de bază de personalitate care alternează în mod echilibrat, la indivizii normali: extravertită şi introvertită. Jung considera, de asemenea, că inconştientul este format din inconştientul personal (idei şi sentimente reprimate care se manifestă de-a lungul vieţii individului) şi inconştientul colectiv (acele sentimente, idei şi amintiri moştenite şi împărtăşite de întreaga umanitate).

Carl Gustav Jung s-a îndepărtat de maestrul său şi s-a îndreptat spre izvorul vechilor tradiţii ezoterice pentru a-şi potoli setea. Jung afirma că prin intermediul viselor Fiinţa Umană îşi poate cunoaşte Adevărata Personalitate, şi de asemenea în vise există posibilitatea de a primi mesaje din viitor. În cartea sa "Memorii, Vise, Reflecţii" povesteşte cum odată a visat un vânt arctic, geros, care a pustiit câmpiile Europei şi le-a acoperit cu fier; toată regiunea devenind nelocuită şi fără vegetaţie. Aceasta s-a întâmplat, în iunie 1914, chiar cu două luni înainte de începerea Primului Război Mondial.

Între 1912 şi 1919, după separarea de Freud, Jung a fost subiectul -mai degrabă pasiv decât activ, se pare- al unei erupţii aproape incontrolabile de imagini provenind din ceea ce el denumea Inconştientul Colectiv. Acestea au fost–în opinia secretarei sale personale, Aniela Jaffe- "materia primă care a făcut posibilă creaţia intelectuală căreia i-a dedicat restul vieţii sale".

Căutând antecedente istorice la ce trăia în acea perioadă şi la intuiţiile "psihologice" la care ajungea, Jung a pătruns între anii 1918 şi 1926, în lumea simbolică -aparent haotică- a Gnosticismului creştin. Mai târziu îşi va afla bazele de susţinere istorică în Alchimie, până la punctul în care era convins că a sa Psihologie Analitică se înlănţuia direct cu alchimia şi că metoda sa "psihoterapeutică" şi revitalizatoare a simbolurilor, denumită "Imaginaţie Activă", era o formă îmbunătăţită a metodei alchimiste "Imaginatio vera et no phantastica".

Carl Gustav Jung - Alchimistul

În 1928 a intat în posesia unui volum de alchimie chineză care i-a servit pentru a asocia căutarea sa interioară cu aceea a alchimiştilor. Această carte se numeşte "Misterul Înfloririi de Aur", a cărei tradiţie orală urcă până în secolul al VIII-lea era noastră.

"Am devorat practic manuscrisul, întrucât conţinutul său a venit să coroboreze nesperat ideile mele despre mandală şi traseul circumferinţei unui cerc. Contactul cu această operă a pus capăt izolării mele, căci prin paginile sale am ajuns să îmi cunosc precursorii ideologici şi să mă relaţionez cu ei", se confesează în memoriile sale.

Începând din acest moment, Jung se va scufunda în Alchimie, ajungând să aibă una din cele mai bogate colecţii din lume de cărţi şi manuscrise, numărând mai bine de două sute de volume. Aproape toată această bibliotecă alchimistă era deja în posesia sa în 1940. Cunoaşterea limbilor latină şi greacă i-au facilitat lectura şi studiul asiduu al acestor texte. „Experienţele alchimiştilor erau propriile mele experienţe iar lumea lor era, într-o oarecare măsură, propria mea lume”, se va confesa Jung.

Prima expunere publică asupra paralelismelor existente între Psihologia Analitică şi Alchimie le-a făcut cunoscute în două conferinţe ţinute în congrese distincte la Erano, în Ascona (Elveţia). "Simboluri Onirice ale Procesului de Individualizare" şi "Concepte Alchimice Referitoare la Salvare", care reprezintă baza pe care se clădeşte opera sa "Psihologie şi Alchimie".

În afară de operele citate anterior, referinţele alchimiste se întâlnesc adesea în opera lui Jung, evidenţiind prologul său la "Misterul Înfloririi de Aur" (1929) în care prezintă Procesul de individualizare şi arhetipul mandalei, şi în "Simbologia Spiritului" (1948) în care insistă mai ales asupra simbolismului Mercurului Filosofal.