Ioana d'Arc, Fecioara din Orleans

De-a lungul istoriei umanităţii, urcând treptele secolelor în căutarea figurilor marcante ale istoriei, suntem obişnuiţi să observăm diferitele personaje masculine care, într-un fel sau altul, prin forţă sau prin înţelepciune, sau poate prin amândouă, şi-au pus amprenta asupra destinului acestei omeniri.

Puţini sunt cei care înţeleg că în spatele fiecărui mare bărbat se află întotdeauna, în tăcere, o mare femeie, care-l sprijină cu blândeţe şi înţelepciune, şi fără de care acesta nu ar fi putut să bea din cupa înţelepciunii eterne.

Una dintre femeile care au rămas vii în memoria omenirii prin imensul său sacrificiu şi curajul său extraordinar, este Ioana d′Arc, numită Fecioara din Orleans. Figura sa eroică, admirată pentru faptele sale vitejeşti extraordinare, nu doar în Franţa ci şi în lumea întreagă, a fost protagonista celor mai strălucite succese pe care poate să le obţină o femeie într-un mediu complet străin ei: câmpul de luptă.

Ioana d′Arc a trăit între anii 1412-1431. Născută într-o familie umilă, s-a evidenţiat mereu prin generozitatea sa şi prin inteligenţa vie şi intuiţia ei înnăscută, deşi această femeie nu a ştiut niciodată să scrie sau să citească.

Obişnuia să-i spună tatălui său, care o certa pentru că dădea de mâncare vagabonzilor, că pentru ea nu contează că sunt vagabonzi dacă au nevoie de ea şi că atunci când faci un act de caritate nu trebuie să te gândeşti la astfel de lucruri, ci trebuie să-l faci din iubire pentru Dumnezeu şi nimic mai mult. O întristau profund veştile ce-i ajungeau la urechi despre acele bătălii în care mureau sute de compatrioţi de-ai săi. În urma diferitelor viziuni pe care le-a avut a înţeles misiunea pe care i-o încredinţase Dumnezeu de a salva Franţa, într-unul din acele momente în care domnea haosul şi teroarea iar invazia engleză ameninţa să-i ruineze patria.

Se spune că în această misiune a sa a fost mereu ghidată de către Arhanghelul Mihail.

Fecioara din Orleans îi încuraja pe soldaţi prin tăria şi credinţa ei de neclintit. Vocile divine îi dictau strategiile de urmat pe câmpul de luptă şi astfel, bătălie după bătălie, îşi elibera ţara de opresiune.

Se distingea şi prin faptul că se îmbrăca bărbăteşte, purtând o armură strălucitoare. Călărea un cal alb, ţinând într-o mână spada şi în cealaltă un stindard alb, toate aceste elemente fiind profund semnificative. Deşi o luptătoare, ea iubea pacea şi îşi avertiza duşmanii înainte de fiecare bătălie să renunţe deoarece ea era un mesager al voinţei divine.

Din nefericire, ca întotdeauna, ca şi în cazul lui Iisus, Ioan Botezătorul şi mulţi alţii, omenirea nu a ştiut să recunoască în ea un Salvator şi i-au plătit dăruirea şi sacrificiul prin trădare…

A fost capturată de englezi iar francezii nu au apărat-o. A fost acuzată de vrăjitorie, judecată şi condamnată la moarte pe rug. Dar acele flăcări nu i-au putut mistui spiritul iar legenda sa a supravieţuit. După 5 secole, în anul 1920, Biserica i-a recunoscut şi ea meritele şi a canonizat-o.

Cunoaşterea Gnostică afirmă că această mare femeie, care a realizat imense sacrificii pentru umanitate, este o Femeie-Adept, o Maestră care a parcurs drumul iniţiatic şi a reuşit în final reuniunea cu divinul.

"Ioana d′Arc trăieşte încă. În ciuda faptului că au ars-o, continuă să trăiască, deoarece ea a obţinut ÎNVIEREA şi toţi atomii fizici i-a reunit cu puterea Învierii. Astfel că, actualmente, posedă corp fizic, îşi păstrează acelaşi corp şi trăieşte în Templul din Boemia."

Samael Aun Weor