Poezia "LUCEAFĂRUL" este una dintre cele mai celebre poezii ale lui Mihai Eminescu, începută încă în 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești România Jună din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista Convorbiri literare și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” sub îngrijirea lui Titu Maiorescu.

Profesorul universitar i-a provocat pe elevii săi cu această întrebare:

-"Dumnezeu a creat tot ceea ce există?"...

Bucuria este rugăciune. Bucuria este tărie. Bucuria este o plasă a dragostei cu care prinzi suflete.

Nu contează ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci.

Tot ce ai construit prin munca unor ani de zile poate fi distrus într-o singură noapte, cu toate acestea continuă să construieşti.

Ajutorul tău este necesar, dar oamenii ar putea să te atace dacă îi ajuţi, cu toate acestea continuă să îţi oferi ajutorul.

Din acest punct de vedere îndepărtat Pământul ar putea părea lipsit de orice interes deosebit. Dar pentru noi este altceva. Consideraţi din nou acel punct.

El înseamnă „aici”, el înseamnă „acasă”, el înseamnă „noi”. Pe el toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi cunoaşteţi, toţi cei despre care aţi auzit vreodată, orice fiinţe umane care au existat vreodată, şi-au trăit viaţa...

Carl Sagan-Palidul Punct Albastru

Publicată în 1883, în primul volum de versuri al poetului Eminescu, Glossă este o poezie cu formă fixă şi caracter gnomic; Glossă este o poezie filozofică în care Mihai Eminescu propune un cod etic al omului superior, alcătuit pe baza cunoașterii lumii, a autocunoașterii și a experienței filozofice.

O Mare Spirit, al cãrui glas îl aud în şuierul vântului,
al cãrui suflu dã viaţã lumii întregi,
ASCULTÃ-MÃ!

Acţiunile virtuoase consistã în a abandona cele zece acţiuni negative şi, pe de altã parte, în a practica opusul lor...