Din acest punct de vedere îndepărtat Pământul ar putea părea lipsit de orice interes deosebit. Dar pentru noi este altceva. Consideraţi din nou acel punct. El înseamnă „aici”, el înseamnă „acasă”, el înseamnă „noi”. Pe el toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi cunoaşteţi, toţi cei despre care aţi auzit vreodată, orice fiinţe umane care au existat vreodată, şi-au trăit viaţa.
Agregatul bucuriei şi suferinţei noastre, mii de religii încrezătoare, ideologii şi doctrine economice, fiecare vânător şi devastator, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, copil plin de speranţe, inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare „superstar”, fiecare „conducător suprem”, fiecare sfânt sau păcătos din istoria speciei noastre a trăit acolo: pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.
Pământul este o etapă foarte mică într-o arenă cosmică vastă. Gândiţi-vă la valurile de sânge vărsat de toţi acei generali şi împăraţi astfel că, în glorie şi triumf, ei ar putea deveni maeştri efemeri ai unei fracţiuni dintr-un punct. Gândiţi-vă la cruzimile nemărginite abătute de locuitorii unui colţ al acestui pixel pe abia perceptibilii locuitori ai vreunui alt colţ, cît de dese sunt neînţelegerile lor, căt de mult râvnesc să se ucidă unii pe alţii, cît de pătimaşă este ura lor!
Atitudinea noastră, autoimportanţa noastră imaginară, iluzia că avem o poziţie privilegiată în Univers, sunt contestate de acest punct de palidă lumină. Planeta noastră este un punct însingurat în marele întuneric cosmic învăluitor. În obscuritatea noastră, în toată această imensitate, nu există nicio sugestie că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înşine. Pământul este singurul univers cunoscut până acum ca adăpost al vieţii. Nu există alt loc, cel puţin în viitorul apropiat, către care ar putea migra specia noastră. Locuri de vizitat, da. A ne stabili in alta parte, incă nu. Vă place sau nu, pentru moment Pământul este unde poposim.
S-a spus că astronomia este o experienţă umilitoare şi moralizatoare. Probabil că nu există o demonstraţie mai bună a nebuniei rigorilor umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre mărunte. Pentru mine ea dezvăluie responsabilitatea noastră de a ne trata mai prietenos unii pe alţii şi de a păstra şi preţui punctul de lumină palidă, singurul cămin pe care l-am ştiut vreodată.
In ziua de 14 februarie 1990, dupa ce si-a indeplinit obiectivele primare, NASA i-a comandat lui Voyager 1 sa isi intoarca, pentru un scurt timp, camera inspre sistemul nostru solar, la cererea lui Carl Sagan. Intre aceasta data si 6 iunie acelasi an, Voyager a trimis o imagine a Pamantului, ce aparea ca “un palid punct albastru, suspendat intr-o raza de soare...”. Aceasta poza este unul dintre cele mai importante repere ce trebuie luate in considerare atunci cand incercam sa ne raportam la locul nostru in Univers.
Punctul palid-albastru (Pale Blue Dot). Pământul, văzut de Voyager 1, de la o distanţă de record de 5,9 miliarde km. (Punctul in partea dreaptă a liniei superioare).
Înţelepciunea Gnostică 
