Runele Nordice: Limbajul de Aur al Spiritului

VOPUS | Gnoză

Gnoza practică şi meditaţie

Scris de Editor VOPUS

Există Judo-ul Spiritului, ne referim la exerciţiile Runice; acestea sunt formidabile pentru a obţine Trezirea Conştiinţei. În nopţile misterioase şi divine practicaţi acest Judo Runic înaintea cerului înstelat al Uraniei...

Samael Aun Weor

Abecedarul runic provine dintr-un trecut foarte îndepărtat, dinainte de vremea în care pământul, trosnind fără încetare, îşi căuta echilibrul şi stabilitatea materială, pentru că astfel, să poată să-i primească în sânul său pe oamenii Epocii Polare sau Protoplasmatice.

Acele vremuri în care Arhanghelul Uriel a convieţuit în mod fizic cu Adamul Androgin, şi a împărţit cu acesta evoluţia umană în tunetul mileniilor. În vremea aceea, Marele Cosmocrator Uriel a învăţat rasa umană puterea ocultă a Runelor, ca instrument de comunicare între Zei şi între aceştia din urmă şi oameni.

Cu siguranţă, putem afirma, fără teama de a ne înşela, că Runele (ca scriere enigmatică şi sacră) posedă patru semnificaţii, şi anume:

Sunt simboluri arhetipice prin intermediul cărora se arată curgerea Energiei Cosmice.
Sunt posturi secrete care, practicate în mod adecvat, de către cunoscătorii în materie, îi ajută pe aceştia să se facă deţinători ai unor astfel de fluxuri energetice, şi în acelaşi timp divine, cu scopul evident de a se armoniza psihic şi fizic pentru a se ajuta în Auto-Realizarea Intimă a Fiinţei lor Reale.
Echivalează, fiecare dintre ele, cu linii ale „muncii esoterice” relaţionată cu ceea ce alchimiştii au numit, timp de secole, „Marea Operă”.
Constituie un oracol perfect. Mai vechi, fără urmă de îndoială, decât Tarotul ţiganilor sau I-Ching al iniţiaţilor chinezi din străvechiul Ordin al Dragonului Galben. Dr. Samael Aun Weor a afirmat cu multă claritate: „Înţelepciunea umanităţii a venit din Nord, nu din Est. Runele Nordice sunt mult mai vechi decât alfabetul ebraic”.

A reînvia Înţelepciunea păstrată cu grijă vreme de milenii între Literele Runice, a fost întotdeauna o năzuinţă constantă în mediile ocultiste ale veacurilor trecute şi chiar şi în prezent.

Însă mereu se împiedicau de problema ce deriva din interpretarea literală a fiecărei Rune şi aceasta provoca, din neştiinţă, desconsiderarea sensului metafizic al fiecăreia dintre ele. Ortodoxia esoterică a afirmat mereu că doar prin intermediul Gnozei ar fi posibil să dezvăluim misterul alfabetului pe care, după tradiţia nordică, Wotan (Crestosul scandinav) l-a lăsat moştenire oamenilor când s-a crucificat pe „Igdrasil” (arborele sacru al miturilor vikinge). Ceea ce este divin este accesibil divinului, căci „Natura imită natura”.

Pentru a înţelege ceea ce aparţine domeniului solemnului şi sacrului, este nevoie să fi abandonat umila condiţie de „animal intelectual” şi să ne fi stabilit în Regatul Supra-Omului. Este acolo, pe culmile acvilei sacre, în Curcubeul ce serveşte drept punte „Ase-ilor” pentru a pătrunde în „Divina Asgard”(Regatul Spaţiului Abstract Absolut), unde se găseşte întreaga putere, întreaga fericire şi „forţa puternică a oricărei forţe”, aşa cum o spunea în vremea sa celebrul Hermes Trismegistul, în a sa „Tablă de Smarald”.

Exact din aceste concomitenţe, prezentate mai înainte, rezultă faptul că Limbajul Runic este râvnit şi păzit cu zel; căci aceia în care se află prezent „Donum Dei” (Darul Divin), au semnalat, în mod categoric, faptul că în acest alfabet se află zăvorâte cheile pentru a-i duce pe oameni în „Pământul Promis”, în divina „Thule” (Insula de Cristal), locuită doar de către aceia în care sălăşluieşte Phoenixul din Heliopolis; în Paradisurile Jinas, unde încă îşi mai cântă Walkiriile veşnicele cânturi eroilor ce-au meritat-o în bătălia dură împotriva dragonului şi-a timpului, veşnici duşmani ai Titanilor...

Ei bine, apropiindu-ne de aceste sfere ale cunoaşterii, putem şi trebuie să spunem, în mod accentuat, că în zilele noastre, înaintea decăderii totale, „Ase-ii” ne-au deschis o ultimă poartă pentru a încerca să ne apropie de natura divină. Acea poartă, cum bine era prevăzut, s-a dovedit a fi „Gnoza” (cunoaştere revelatoare), care s-a întors în mâinile unuia dintre acei oameni marcanţi care au cunoscut Aurora Zilei Cosmice (Mahamvantara) şi al cărui nume îl repetau stelele şi epocile per secula seculorum...

Samael Aun Weor este purtătorul de cuvânt al spiţei divine, care a sunat trâmbiţa (pentru ultima oară) pentru a-l scoate pe „homo sapiens” contemporan din somnul înspăimântător în care trăieşte, locuieşte şi convieţuieşte. Acest Geniu şi Cosmocrator, ne relatează, pas cu pas, în magistrala operă „Tratat Esoteric de Magie Runică”, coordonatele şi liniile precise pentru a atinge sferele infinitului şi a abandona temniţele infatuării şi ignoranţei umane.

Această operă este un rod în plus al Arborelui Cunoaşterii, de care se apropie doar cei pe care destinul îi răsplăteşte cu aureola Înţelepciunii Eterne... Acest tratat ne dezvăluie, o dată pentru totdeauna, arhaica cunoaştere încarnată în Scrierea Runică, pentru ca, cunoscând să studiem, studiind să înţelegem şi înţelegând să practicăm Magia Runelor, în care se ascunde încă misterul Hiperborean, cuvântul pierdut, calea fericirii şi cheile pentru a ajunge să-l întâlnim pe Zeul nostru intern care, ca şi Wotan, în Valhala sa secretă, aşteaptă întoarcerea noastră în sânul Conştiinţei Cosmice...

Trebuie să salutăm fiecare nouă zi cu imensă bucurie şi, ridicându-ne din pat, să înălţăm braţele spre Cristosul Soare, Domnul nostru...
...în acea atitudine inefabilă şi sublimă a celui care năzuieşte cu adevărat să primească Razele Solare.
SAMAEL AUN WEOR