Bietul animal intelectual, în mod greşit numit om, are nevoie de elan, de încurajare, are nevoie de ceva care să-l anime la luptă,
stimul pentru munca asupra sinelui. Ştiu că bietul animal intelectual este slab prin natura sa şi se află într-o situaţie complet dezavantajată; Egoul
este deosebit de puternic iar personalitatea foarte slabă; a o lăsa aşa abia dacă poate merge. Are nevoie de ceva care să-i anime munca, are nevoie de
un sprijin intim. Acest lucru este posibil doar prin intermediul MEDITAŢIEI
Înainte de toate este necesar să învăţăm să trăim din clipă în clipă; să ştim să profităm de fiecare moment, să nu
măsurăm momentul. Momentaneitatea este caracteristica specifică a gnosticilor. Noi iubim filosofia momentaneităţii.
Cu o anumită ocazie Maestrul Nansen a fost întrebat:
- Ce este TAO?
- Viaţa obişnuită!
- Ce se poate face pentru a trăi în acord cu ea?
- Dacă încerci să trăieşti în acord cu ea, va fugi de tine. Nu încerca să cânţi acest cântec, lasă-l pe el să cânte. Oare
bietul sughiţ vine singur?
Amintiţi-vă această frază: "Gnoza se trăieşte în fapte, se ofileşte în abstracţiuni şi este dificil de găsit chiar şi
în cele mai nobile gânduri".
Maestrul Bokujo a fost întrebat:
- Trebuie să ne îmbrăcăm şi să mâncăm în fiecare zi? Cum putem scăpa de toate astea?
Maestrul a răspuns:
- Mâncăm, ne îmbrăcăm...
- Nu înţeleg - spuse discipolul.
- Atunci îmbracă-te şi mănâncă - spuse maestrul.
Aceasta este, întocmai, acţiunea liberă de contrarii. Mâncăm? Ne îmbrăcăm? De ce să facem din asta o problemă?
Din ce cauză ne gândim la alte lucruri în timp ce mâncăm şi ne îmbrăcăm?
Dacă mănânci, mănâncă, şi dacă te îmbraci, îmbracă-te şi dacă mergi pe stragă, mergi, mergi, dar nu te gândi la alte
lucruri, fă doar ceea ce faci, nu fugi de ceea ce faci, nu fugi de fapte, nu le umple de atâtea semnificaţii, simboluri, predici şi avertizări. Trăieşte-le
fără alegorii, trăieşte-le cu mintea receptivă clipă de clipă.
Această tensiune continuă a minţii, această tensiune continuă, ne duce la trezirea conştiinţei. Dacă mâncăm şi ne gândim la
afaceri, este clar că visăm. Dacă conducem un automobil şi ne gândim la logodnică, este logic că nu suntem treziţi, visăm. Dacă lucrăm şi
în acelaşi timp ne amintim de cumătru sau de cumătră, de prieten, de frate, etc., este clar faptul că visăm.
Sunt teribile efortul şi starea de vigilenţă de care este nevoie secundă după secundă, clipă de clipă, pentru a nu cădea în visare. Este suficient un
minut de neglijenţă şi deja mintea visează amintindu-şi ceva, gândindu-se la diverse lucruri de la serviciu sau la faptul pe care îl trăim în
acel moment.
TEHNICA
Când practicăm meditaţia, mintea noastră e asaltată de multe amintiri, dorinţe, pasiuni, preocupări, etc.
Trebuie să evităm conflictul dintre atenţie şi distragere. Există conflict între distragere şi atenţie atunci când luptăm împotriva acestor
asaltatori ai minţii. Eul este proiectorul acestor asaltatori mentali. Acolo unde există conflict nu există tăcere, nici linişte.
Trebuie să anulăm proiectorul prin intermediul auto-observării şi înţelegerii. Examinaţi fiecare imagine, fiecare amintire, fiecare gând care
ajunge la minte. Amintiţi-vă că orice gând are doi poli: pozitiv şi negativ.
Intrarea şi ieşirea sunt două aspecte ale aceluiaşi lucru. Bucătăria şi baia, înalt şi scund, agreabilul şi dezagreabilul, etc., sunt întotdeauna
cei doi poli ai aceluiaşi lucru.
Examinaţi cei doi poli ai fiecărei forme mentale care ajunge la minte. Amintiţi-vă că doar prin studiul polarităţilor se ajunge la sinteză.
Orice formă mentală poate fi eliminată cu ajutorul sintezei.
Exemplu: Ne asaltează amintirea unei logodnice. Este frumoasă? Să ne gândim că frumuseţea este opusul urâţeniei şi dacă în tinereţe
este frumoasă, la bătrâneţe va fi urâtă. Sinteză: Nu merită să ne gândim la ea, este o iluzie, o floare care se ofileşte in mod inevitabil.
În India, această auto-observare şi studiul psihicului nostru este numit tocmai Pratyahara.
Gândurile năstruşnice trebuie să treacă prin spaţiul minţii noastre în defilare succesivă, însă fără a lăsa vreo urmă. Infinita procesiune
de proiecţie a gândurilor de către Eu, într-un final oboseşte şi, atunci, mintea rămâne tăcută şi liniştită.
Un mare Maestru autorealizat a spus: ”Doar atunci când proiectorul, adică Eul, este în totalitate absent, atunci întervine
liniştea care nu este un produs al minţii. Această linişte este inepuizabilă, nu aparţine timpului, este incomensurabilă, doar atunci apare ceea ce
este"
Întreaga tehnică se rezumă la două principii:
- Reflecţie profundă.
- Teribilă seninătate.
«REFLECŢIA PROFUNDĂ»
Avem nevoie de reflecţia senină dacă vrem cu adevărat să ajungem la liniştea şi tăcerea absolută a minţii.
Cu toate acestea este clară necesitatea de a înţelege faptul că în gnosticismul pur, termenii seninătate şi
reflecţie au accepţiuni mult mai profunde, şi în final trebuie să fie înţelese cu conotaţii speciale.
Sentimentul de seninătate transcende ceea ce în mod normal se înţelege prin calm şi linişte, implică o stare superlativă care
se află dincolo de gânduri, dorinţe, contradicţii şi cuvinte; desemnează o situaţie dincolo de hărmălaia lumească.
În acelaşi fel, sentimentul reflecţiei este mult dincolo de ceea ce se înţelege de obicei prin contemplarea unei probleme sau
idei. Nu este vorba despre activitatea mentală sau gândirea contemplativă ci despre un fel de conştiinţă obiectivă, clară şi reflexivă
întotdeauna iluminată în propria sa experienţă.
Din acest motiv, “senin” înseamnă seninătatea non-gândirii, iar “reflecţie” înseamnă conştiinţă intensă şi clară.“ Reflecţia senină înseamnă conştiinţa clară în liniştea non-gândirii”.
Atunci când domneşte seninătatea perfectă se ajunge la adevărata iluminare profundă.
PAŞI DE URMAT
Orice student serios care doreşte să aprofundeze în câmpul Auto-cunoaşterii trebuie să valorizeze şi să aprecieze aceste reguli, să le practice cu responsabilitate, aşadar este singura formă prin care învăţăm să medităm.
PRIMUL PAS:
Relaxarea absolută a întregului corp. Este indispensabil să învăţăm să relaxăm corpul pentru Meditaţie; nici un muşchi nu trebuie să fie în tensiune.
Este indispensabil, necesar, să practicăm cu ochii fizici închişi cu scopul de a evita percepţiile senzoriale externe. Este urgent să eliminăm percepţiile sezoriale externe pe durata meditaţiei interioare profunde.
AL DOILEA PAS:
Să devenim pe deplin conştienţi de starea de spirit în care ne aflăm înainte de apariţia oricărui gând.
Principiul de bază, fundamentul viu al Shamadhi-ului constă într-o cunoaştere de sine introspectivă prealabilă. Să ne interiorizăm pe durata meditaţiei profunde este indispensabil. Trebuie să începem prin a cunoaşte în mod profund starea animică în care ne găsim, înainte ca în intelect să apară orice formă mentală.
Este urgent să înţelegem faptul că orice gând care apare în minte este întotdeauna precedat de durere sau plăcere, bucurie sau tristeţe, agreabil sau dezagreabil, etc.
AL TREILEA PAS:
Observarea Senină. A observa în mod senin propria noastră minte; a pune atenţie deplină în orice formă mentală care apare pe ecranul minţii. “A încerca să observăm mintea în mod neîntrerupt”.
AL PATRULEA PAS:
Mantralizarea unui Koan. Mintea trebuie să capete o stare psihologică receptivă, integră, unitotală, deplină, liniştită şi profundă.
Obiectivele Mantralizării Koan-ului sunt:
- A combina în interiorul universului nostru forţele magice ale mantrelor sau Koan-ilor.
- Trezirea conştiinţei.
- Acumularea la nivel intim a atomilor cristici de înalt voltaj.
Cu Mantrele şi cu Koan-i sau frazele care disociază mintea se ajunge la o stare receptivă unitotală.
AL CINCILEA PAS:
Psihanaliză. A examina, a verifica, a investiga rădăcina, originea, cauza, temeiul sau motivul fundamental al fiecărui gând, amintire, afect, emoţie, sentiment, imagine, dorinţă, etc., pe măsură ce apare în minte.
În această etapă este necesară combinarea înţeleaptă a meditaţiei cu somnul. Este urgent să provocăm şi să gradăm somnul după voinţă. Din combinaţia înţeleaptă a somnului cu meditaţia apare ceea ce se cheamă Iluminare.
În acest fel se va pătrunde în nivelele mai ascunse ale minţii, cunoscând resorturile intime ale gândurilor, sentimentelor şi acţiunilor.
RECOMANDĂRI ESENŢIALE
- Trebuie să existe continuitate de scopuri în tehnica meditaţiei, tenacitate, fermitate, constanţă,
stăruinţă. Persoanele inconstante, schimbătoare, lipsite de fermitate, fără voinţă, niciodată nu vor putea ajunge la Extaz,
Satori,Shamadhí.
- Ar fi de dorit, interesant, să asistăm de câte ori se poate la sălile de meditaţie (Lumisialele gnostice). Este evident că tehnica ştiinţifică a meditaţiei se poate practica atât individual, izolat, cât şi în grupuri de persoane cu afinităţi.
NECESITĂŢI PENTRU VIAŢA ZILNICĂ
- Trebuie să încercăm să ne amintim, să rememorăm această “senzaţie de a contempla” clipă de clipă pe durata cursului comun şi obişnuit al vieţii zilnice. Trebuie să ne transformăm în spioni ai propriei minţi. Să o contemplăm în acţiune clipă de clipă.
- Este urgent, stringent, necesar, să ne transformăm în spioni ai propriei minţi pe parcursul oricărei activităţi agitate, dezordonate; să ne oprim măcar pentru o clipă pentru a o observa. Esenţa trebuie să se elibereze de corp, de afecte şi de minte; asta este evident, notoriu, vizibil, faptul că emancipându-se, eliberându-se de intelect, se eliberează de orice altceva.
 |
Gnoza practică şi meditaţie 
