Minte şi Meditaţie

De ce meditaţia?

Dinamica mentală

“În ceea ce priveşte Dinamica mentală este necesar să ştim câte ceva despre cum şi din ce cauză funcţionează mintea.

Fără îndoială că mintea este un instrument pe care noi trebuie să învăţăm să-l folosim în mod conştient. Dar ar fi absurd ca un astfel de instrument să devină eficient dacă mai întâi nu cunoaştem cum şi de ce-ul minţii.

Atunci când o persoană cunoaşte în ce fel şi din ce cauză mintea funcţionează aşa, când cunoaşte diversele mecanisme ale acesteia, o poate controla şi aceasta devine un instrument util şi perfect, un vehicul minunat prin intermediul căruia noi putem să lucrăm în folosul omenirii.

Este nevoie de un sistem realist dacă într-adevăr dorim să cunoaştem potenţialul minţii umane.

În aceste vremuri abundă multe teme despre controlul minţii. Sunt persoane care consideră că anumite exerciţii artificiale ar putea fi magnifice pentru controlul minţii. Sunt şcoli, există multe teorii asupra minţii, multe sisteme, însă cum este posibil să facem din minte ceva util? Să reflectăm asupra faptului că, dacă noi nu cunoaştem în ce fel funcţionează mintea şi din ce cauză funcţionează aşa, nu putem să o facem să fie perfectă.

Avem nevoie să cunoaştem diversele mecanisme ale minţii şi ceea ce dorim este ca aceasta să fie perfectă. Cum funcţionează? De ce funcţionează aşa? Acest cum şi de ce sunt absolut necesare.”

Cum funcţionează Mintea?

CARACTERISTICILE MINŢII

PROCESELE IDENTIFICĂRII:

“Stările Stereofonico-psihice: Sunt stările de identificare care sunt intim relaţionate cu percepţiile exterioare care pătrund prin intermediul celor cinci simţuri şi care sunt legate de lumea impresiilor”.

Starea actuală a minţii noastre este asemenea unui radar, avem atenţia orientată către exterior şi din acest motiv, prin intermediul simţurilor, ne ataşăm cu atâta uşurinţă de obiecte, persoane, cuvinte, forme, etc.

PROCESELE DE REACŢIE:

“Dacă, de exemplu, aruncăm o piatră într-un lac, vedem că se formează unde, aceasta este reacţia lacului, a apei, împotriva pietrei. În mod similar, dacă cineva ne adresează un cuvânt ironic, acest cuvânt ajunge la minte iar mintea reacţionează împotriva acelui cuvânt; atunci apar conflictele.

Toată lumea are probleme, toată lumea trăieşte în conflicte. Eu am observat cu atenţie mesele de dezbatere ale multor organizaţii, şcoli, etc., şi am văzut că nu se respectă unii pe alţii. De ce? Pentru că nu se respectă pe ei înşişi.

Observaţi Senatul, Camera Deputaţilor sau o reuniune dintr-o şcoală: dacă cineva spune un lucru, altcineva se simte atacat, se supără şi afirmă ceva şi mai rău, se rănesc între ei şi sfârşesc într-un mare haos membrii mesei directive. Faptul că mintea fiecăruia dintre ei reacţionează împotriva impactului lumii exterioare se dovedeşte foarte grav.

Este nevoie, într-adevăr, să facem apel la psihanaliza introspectivă pentru a explora propria minte. Devine necesar să ne auto-cunoaştem puţin mai mult din punct de vedere intelectual. De exemplu: din ce cauză reacţionăm la cuvintele unui semen? În aceste condiţii noi întotdeauna suntem victime...Dacă cineva vrea să fim mulţumiţi este suficient să ne bată pe umăr şi să ne adreseze câteva cuvinte amabile. Dacă cineva doreşte să ne necăjească, este destul să ne adreseze nişte cuvinte dezagreabile.

Atunci, unde se află adevărata noastră libertate intelectuală? Care este? Depindem în mod concret de ceilalţi, suntem sclavi, procesele noastre psihologice depind în mod exclusiv de alte persoane, nu dominăm procesele noastre psihologice şi acest lucru este teribil”.

PROCESELE ASOCIERII MECANICE:

“Există două tipuri de asociere mecanică ce devin baza opuşilor:

1. Asocierea mecanică a ideilor, cuvintelor, frazelor, etc.
2. Asocierea mecanică a imaginilor, formelor, obiectelor, persoanelor, etc.

O idee se asociază cu alta, un cuvânt cu altul, o frază cu alta, şi astfel apare lupta contrariilor.

O persoană este asociată cu o alta, amintirea cuiva apare în minte, o imagine se asociază alteia, o formă cu alta şi astfel continuă lupta contrariilor.

Asocierile minţii pentru a forma fraze, amintiri, imagini, idei, dorinţe, etc., reprezintă cauza fundamentală a neobositei vorbării mentale şi mai ales a bătăliei antitezelor.

Dacă pe baza înţelegerii obţinem disocierea mentală, dacă pe baza înţelegerii obţinem disocierea tuturor amintirilor subconştiente; dacă pe baza înţelegerii reuşim să eliminăm elementele subiective ale percepţiilor noastre, cu siguranţă mintea va rămâne tăcută şi liniştită, nu doar la nivel superficial ci şi la nivele mai profunde ale subconştientului.”

PROCESELE VORBĂRIEI INTERIOARE:

“Devine urgent, de neamânat, să observăm vorbăria interioară şi locul exact de unde provine.

Fără îndoială că vorbăria interioară greşită este “Causa Causorum” a multor stări psihice nearmonioase şi dezagreabile atât în prezent cât şi în viitor.

Evident că această pălăvrăgeală insubstanţială, vorbărie ambiguă şi în general orice discuţie prejudicioasă, dăunătoare, absurdă, manifestată în lumea exterioară îşi are originea în conversaţia interioară greşită”.

PROCESELE FANTEZIEI:

“Imaginaţia mecanică; ce grav este acest proces al fanteziei! Întrucât uneori tace în legătură cu visele sale, alteori vorbeşte şi alteori doreşte să le pună în practică. Fără îndoială că în al treilea caz chestiunea este gravă deoarece atunci când un visător vrea să transforme visele sale în realitate comite nebunii înspăimântătoare, deoarece se întâmplă ca visele sale să nu coincidă cu mecanica vieţii şi atunci ajunge să comită nebunii. Un visător tăcut risipeşte multă energie vitală însă nu este atât de periculos. Cel care vorbeşte despre visele sale (vise fantastice), poate contamina alte minţi, alte persoane, dar al treilea, cel care vrea să transforme visele sale în fapte practice le vieţii, acesta este “incurabil” în ceea ce priveşte mintea, este nebun; asta este evident.

Continuând aşadar cu aceste discuţii, vedem în mod clar faptul că Imaginaţia mecanică sau fantezia, ne menţine foarte departe de realitate, de Fiinţă şi acest lucru este cu adevărat lamentabil. Oamenii hoinăresc pe străzi visând, merg cu fanteziile lor; lucrează visând cu fanteziile lor, se căsătoresc visând, trăiesc o viaţă de vise şi trăiesc visând la o lume ireală, a fanteziei. A suprima cuiva această formă de fantezie se dovedeşte a fi dur, înspăimântător de dur, teribil de dur.

PROCESELE DE TRADUCERE INTERNĂ:

(Stările Neo-Psihice):

Sunt situaţiile de procesare a datelor, adică, cele în care se interpretează bine sau rău toate situaţiile pe care le trăieşte animalul intelectual. În aceste situaţii lucrează a noastră proastă secretară care este personalitatea.

PROCESELE DE “MAI MULT” (COMPARAŢIA ŞI ACUMULAREA):

“Mintea, invidioasă prin natura sa, gândeşte doar în funcţie de "mai mult": Eu pot explica mai bine, Eu am mai multe cunoştinţe, Eu sunt mai inteligent, Eu am mai multe virtuţi, mai multe sanctificări, sunt mai perfect, mai evoluat, etc.

Întreg funcţionalismul minţii se bazează pe "mai mult". "Mai mult" reprezintă resortul secret al invidiei.

Mai mult reprezintă procesul comparativ al minţii. Orice proces comparativ este abominabil. Exemplu: Eu sunt mai inteligent decât tine, mai înţelept, mai cumsecade, mai frumoasă, etc.

Mai mult crează timpul. Eul pluralizat are nevoie de timp pentru a fi mai bun decât vecinul, pentru a demonstra familiei că este genial şi că poate ajunge să fie cineva în viaţă; pentru a le demonstra duşmanilor săi sau celor pe care îi invidiază că este mai inteligent, mai puternic, mai tare, etc.

Gândirea comparativă se bazează pe invidie şi produce acest lucru care se numeşte nemulţumire, dezamăgire, amărăciune...”.

ACUMULARE:

“Tot ceea ce oamenii acumulează în mormântul putred al memoriei infidele: informaţie intelectuală, experienţe ale vieţii, se traduce întotdeauna în mod fatal prin termenul de mai mult şi mai mult. Aşa încât niciodată nu ajung să cunoască semnificaţia profundă a lucrurilor pe care le acumulează. Mulţi citesc o carte şi apoi o depozitează în memorie, mulţumiţi că au acumulat mai multă informaţie, însă atunci când li se cere să răspundă din doctrina scrisă în cartea pe care au citit-o, reiese că nu cunosc semnificaţia profundă a învăţăturii, dar Eul vrea mai multă şi mai multă informaţie, mai multe şi mai multe cărţi, chiar dacă nu au trăit doctrina niciuneia dintre ele...

Este indispensabil să se înţeleagă faptul că mintea este nucleul fundamental al lui “mai mult”. Realmente acest “mai mult” este tocmai Eul psihologic care revendică iar mintea este nucleul său fundamental”.

PROCESELE ÎNDOIELII (Credinţa şi Necredinţa):

“Multe persoane cred în Dumnezeu şi multe persoane sunt Atee, nu cred în Dumnezeu. Sunt de asemenea mulţi indivizi care nici cred nici nu cred. Aceştia din urmă încearcă să se poarte bine în viaţă în caz că Dumnezeu există.

Noi afirmăm că credinţa în Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat ceea ce este Adevărul, ceea ce se numeşte Dumnezeu.

Afirmăm că a-l nega pe Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat ce este Adevărul, ceea ce se numeşte Dumnezeu.

Spunem că a ne îndoi de existenţa lui Dumnezeu nu înseamnă că am experimentat Adevărul.

Atâta timp cât mintea este cufundată în oricare dintre aceşti trei factori ai ignoranţei nu poate experimenta ceea ce chinezii numesc Tao, ceea ce este divinul, ceea ce este Adevărul, Dumnezeu, Alah, Brahma, etc.”

PROCESUL DE «PROIECŢIE AL MINŢII»:

“Avem nevoie de o minte care să nu proiecteze, avem nevoie să oprim procesul gândirii. Mintea proiectantă proiectează vise iar acestea sunt vane şi iluzorii.

Când spun “Minte proiectantă” nu mă refer la proiectele pe care le face un inginer care proiectează şi trasează planurile unei clădiri, un mare pod sau o şosea. Nu; când vorbesc despre “mintea proiectantă” vreau să mă refer la orice “animal intelectual”. Este evident faptul că subconştientul întotdeauna proiectează, nu doar case, clădiri sau lucruri din condei, nu, clarific: proiectează de asemenea propriile sale dorinţe, propriile sale amintiri, emoţii, pasiuni, idei, experienţe, etc. “Mintea proiectantă”, repet, proiectează vise şi este clar că atâta timp cât va exista subconştientul, vor exista proiecţiile. Atunci când subconştientul se va transforma în conştient, proiecţiile se vor termina, nu vor mai putea exista, vor dispărea...”

PROCESELE DE «REPREZENTARE ALE MINŢII»:

“Pentru lumea simţurilor, există diverse reprezentări, acestea sunt obiectele care ne înconjoară, fiinţele vii, etc., dar de asemenea există reprezentările minţii.

În minte există multe reprezentări de care trebuie să ţinem seama. Să presupunem că avem, în minte, reprezentarea unui prieten pe care îl stimăm. Cineva, nu are importanţă cine, ne vorbeşte împotriva acestui prieten; se stârneşte împotriva acestuia o întreagă clasă de bârfe, calomnii, etc., iar noi “dăm ascultare” la toată această bârfeală şi atunci imaginea pe care o avem despre prietenul nostru, reprezentarea, dintr-o dată devine alterată. Deja nu mai vedem în el subiectul amabil pe care înainte îl vedeam plin de armonie, etc., ci această imagine preia, în mintea noastră, figura pe care alţii i-au format-o, posibil una de bandit, de hoţ, de fals prieten, etc... Noaptea se poate întâmpla să visăm cu prietenul nostru şi deja nu-l mai visăm în armonie; vedem cum ne atacă, vedem că îl atacăm, visăm că îl ucidem, visăm că el îndreaptă arma spre noi, etc. Aşadar imaginea prietenului devine complet modificată, o reprezentare care a fost alterată.

Iată aici, eroarea gravă: “a da ascultare” bârfei, calomniei, cârtelilor, la “ceea ce se spune”, etc.

Evident, în mintea noastră există mii de reprezentări, care pot fi alterate dacă luăm parte la conversaţii negative, dacă “dăm ascultare” calomniei, dacă ascultăm “ceea ce se spune”, etc. Din acest motiv şi multe altele, niciodată nu este bine “să dăm ascultare” cuvintelor negative ale oamenilor, acest lucru este grav pentru partea psihologică nevăzută.

Aşa încât nu doar agregatele psihice, vie personificare a defectelor noastre psihologice constituie un bagaj pe care îl cărăm în interior. Nu trebuie să uităm niciodată această chestiune a reprezentărilor minţii.”

CUM FUNCŢIONEAZĂ MINTEA?

Obstinaţia este insistenţa de a semnala o greşeală, şi din acest motiv, niciodată nu voi obosi în a insista asupra cauzei tuturor greşelilor care este Egoul, Sinele însuşi. Nu mă interesează faptul că animalele intelectuale se supără din cauza faptului că vorbesc împotriva Egoului, oricât ar costa, voi continua cu obstinaţie.

În interiorul fiecărei persoane există un centru energetic care nu poate fi distrus odată cu moartea corpului fizic şi care continuă, din nenorocire pentru lume, în urmaşii noştri. Acest centru este eul, eu însumi, sinele însuşi. Avem nevoie cu o urgenţă presantă să producem o schimbare radicală în interiorul acestui centru energetic numit Eu.

Este urgent să eliminăm eul pentru a produce în interiorul fiecăruia dintre noi o schimbare profundă, radicală, totală şi adevărată. Aşa cum stăm, cum suntem, putem servi doar pentru a amărî viaţa noastră şi a semenilor noştri.

Eul vrea să se umple de onoruri, virtuţi, bani, etc. Eul doreşte plăceri, faimă, prestigiu, etc., şi în nebunia lui se străduieşte să se extindă, crează o societate egoistă în care există doar dispute, cruzime, lăcomie nepotolită, ambiţii fără limite, nici margini, războaie, etc.

Din păcate pentru noi, suntem membri unei societăţi create de către ego. O astfel de societate este inutilă, dăunătoare şi păgubitoare. Doar extirpând eul în mod radical, putem să ne schimbăm în mod radical şi să schimbăm lumea.

Mintea este sediul central al Eului. Avem nevoie de o schimbare în sediul central pentru ca în interiorul fiecăruia dintre noi să aibă loc o adevărată revoluţie.

Dacă dorim cu adevărat extirparea radicală a egoului, este urgent să avem memoria liniştită pentru ca mintea să fie senină, şi apoi să ne auto-observăm cu calm pentru a ne cunoaşte pe noi înşine.

Trebuie să ne contemplăm pe noi înşine aşa cum cineva contemplă şi rezistă unei ploi torenţiale.

Culegere de texte din opera lui Samael Aun Weor

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu