Continuând analiza Tăbliţei lui Narmer din punctul de vedere al Antropologiei Gnostice, vom trece acum să dezvăluim misterele cuprinse în partea posterioară a piesei menţionate.
În partea inferioară îl vedem pe iniţiat şi roata zimţată;
care nu este altceva decât Roata Samsarei, simbol al ciclurilor de Evoluţie şi Involuţie;
de asemenea indică perioadele de coacere a Materiei Prime în Atanorul sau Hornul Alchimiei,
al cărui simbol se vede în centru.
Taurul care îl calcă în picioare pe Iniţiat este Bestia Urlătoare,
Egoul, împotriva căruia trebuie să lupte pentru a ieşi victorios şi pentru a putea îndeplini,
pas cu pas, simbolismul părţii din mijloc a Tăbliţei.
În partea din mijloc, vedem doi lei ale căror gâturi se alungesc şi
se împletesc formând simbolul mistic şi sacru al Caduceului lui Mercur; însă aceasta nu
se realizează la întâmplare sau din simplă mecanică evolutivă, ci aşa cum bine o indică
cei doi conductori ai celor Două tipuri de Mercur (Mascul şi Femelă, Roşu şi Alb,
Lună şi Soare, Forţe ale lui Od şi Ob), aceste forţe trebuie să fie conduse, mânuite şi
dominate în mod înţelept, pentru a se putea înălţa de jos în sus şi spre interior,
spre cele mai profunde ascunzişuri ale noastre, spre Fiinţă.
În secţiunea superioară, în dreapta, vedem zece decapitaţi,
semnificând faptul că cei Zece Sephiroţi ai Kabalei, adică, cele zece părţi Superioare
şi AutoConştiente ale Fiinţei au fost Perfecţionate; în plus aceşti zece decapitaţi
însumaţi la cele două păsări şi barca (cele Trei forţe Primare, Tatăl, Fiul şi
Spiritul Sfânt) care se află deasupra lor, ne dau numărul 13, care reprezintă
Învierea. "Dacă sămânţa nu moare, planta nu se naşte", spune maxima mistică,
astfel că fără "Decapitare" nu există "Înviere".
Pe de altă parte acest număr 13 ne aminteşte de cei 13 Aeoni
ai Pleromei Gnostice; cele Douăsprezece Munci ale lui Hercule şi culminarea;
cele Douăsprezece Ore ale lui Apollonius şi Ora a Treisprezecea;
Zodiacul şi Soarele.
Imediat în stânga decapitaţilor vedem patru purtători de steaguri
şi fiecare dintre steaguri cu un simbol zoomorfic particular. Acestea sunt cele
Patru Corpuri Existenţiale ale Fiinţei. De la dreapta spre stânga avem:
un vultur pe un cap şi o piele de crocodil, Corpul Cauzal; un şoim pe
capul şi pielea de crocodil, Corpul Mental; un sfinx pe o cobră, Astral
şi în cele din urmă o maimuţă cinocefală, cel Fizic.
În continuare vedem un omuleţ care-şi atinge umărul drept şi
deasupra lui literele egiptene "T" şi "TH", Crucea şi Suflul Divin.
Pe partea anterioară, Iniţiatul purta mitra Egiptului de Sus;
pe această faţă, o poartă pe cea a Egiptului de Jos şi, în plus, bastonul şi biciul,
simboluri ale Puterii, Majestăţii, Dominării şi Forţei Măiestriei.
În faţa lui Sepia şi Dalta unite (Contrariile reconciliate).
În spatele său, omuleţul, cum am spus deja, confirmă munca realizată
şi îl însoţeşte Steaua Aurorei, Venus şi de asemenea un compas pentru a indica faptul
că deja a luat măsura şi că a obţinut "Cvadratura Cercului".
"Sunt Zeul Focului izvorât din Focul Divin. La fel cum capul lui Osiris nu a fost tăiat şi capul meu, după măceluri îmi va fi înapoiat... Fiind încă o dată tânăr, reînnoindu-mă, îmi păstrez integră Fiinţa multiplă, căci sunt Osiris, Senior al Eternităţii." – "Cartea Morţilor"
Oscar Uzcategui - "Egiptul Gnostic"
Alte articole cu această tematică: Tăbliţa lui Narmer- Prima Parte
|
Antropologie gnostică 
