Atlas şi Atlanteotl

Pe Atlas îl întâlnim în mitologia greacă, fiu al titanului Iapet şi al nimfei Climene, frate cu Prometeu. Atlas a luptat cu titanii împotriva zeităţilor olimpice. Ca şi pedeapsă, a fost condamnat să poate pentru totdeauna pe spatele său Pământul şi Cerul iar pe umerii săi marea coloană care le separă.

Cum figura lui Atlas suportând greutatea Pământului s-a folosit pe primele colecţii de hărţi, numele său a ajuns să fie aplicat unui volum de hărţi. Atlante, forma plurală pentru Atlas, este termenul clasic folosit în arhitectură pentru figura sculptată a unui bărbat care, folosită ca şi coloană, susţine o structură superioară.

Similitudinile vechilor culturi ne invită să cunoaştem mai în profunzime strânsa legătură care exista între aceste civilizaţii la toate nivelele: simbolic, artistic, lingvistic etc.

Dacă observăm de exemplu similitudinea lingvistică a cuvântului „Atlas”;, observăm că se aseamănă foarte mult cu „Atlantida”;. Termenul „Atlantida”; îl putem diviza în modul următor, cu scopul de a-l înţelege: ATL-ANTIDA; ATL înseamnă APĂ în limba Nahuatl; Atlantida astăzi este scufundată sub ape.

De asemenea, întâlnim în cadrul Marii civilizaţii Mayaşe pe ATLANTEOTL (reprezentat în Codexul Borgia).

Putem observa că atât imaginea cât şi denumirea de Atlas şi Atlanteotl prezintă o mare similitudine: Atlanteotl=ATL (Ape) + TEOTL (Zeu).

Cele două reprezentări sunt unul şi acelaşi simbol: ambii poartă apele sau Lumea, iar aici aceste embleme indică două lucruri. Mai întâi, transformările geologice suferite de scoarţa terestră după Potopul Universal, când polii s-au convertit în Ecuator şi Ecuatorul în poli, iar aici găsim emblema Atlantidei, deoarece datorită acestor transformări geologice s-a scuufndat acest continent. În al doile rând sugerează Munca cu Apele prin practica alchimică, rezultatul transmutării haosului spermatic. Se observă deci că ambii susţin lumea sau apele, aceasta reprezintă triumful hermetic.

Cu aceaste cuvinte dorim să ajutăm la înţelegerea faptului că vechile civilizaţii, Mexic, Egipt, Persia, Grecia, China, etc. se conectează într-o armonie transcendentală unitară, toate aceste civilizaţii anunţă aceleaşi învăţături, singurele diferenţe fiind de idiom şi de reprezentare. totuşi fondul, conţinutul obiectiv este acelaşi.

„Extraordinare şi legitime concordanţe lingvistice, explicabile doar datorită trunchiului Atlant comun popoarelor Americane şi Mediterano-Semitice. Fără îndoială că acestea şi acelea îşi au Rădăcinile în Pământul încântat al lui OLISIS, Atlantida scufundată acum în marea tenebrelor, acoperită cu legende de teroare, de naufragii înspăimântătoare şi de călătorii fără întoarcere...

Legenda tragică îţi umple spaţiul cu puterea colectivă a generaţiilor care astfel te-au contemplat, iar poetul ascultă în glasul valurilor tale imense murmurarea tragediilor tale şi trosnetul lumilor tale înmormântate!

Atlantida, acest vast continent dispărut, care era considerat un vis de poet; o creaţie a Minţii Divine a lui Platon Iniţiatul, şi nimic mai mult, a existat cu adevărat.

Intuiţia poetului este viziunea Geniului: cel ce o neagă, este pentru că nu poate vedea cu puterea sa imensă.

Înţelepţii sunt mari doar când ajung să fie poeţi; când superiori detaliului, simt armoniile latente în fondul a tot ceea ce există şi care ne pot împinge spre sfere superioare!

În acest mod autorul „Metamorfozei Plantelor”; a putut să scrie al său „FAUST”;; cel al Filogeniilor să îşi ridice crezul, Humboldt să îşi creeze cosmosul şi Platon Divinul, ale sale TIMEU şi CRITIAS, asemenea lui Poe cu a sa EUREKA, cu toţii poeţi ai vieţii universale, care nu este decât Suflul Ocultului...

«Vezi această mare care cuprinde Pământul de la un pol la celălalt?» -îi spune lui Cristofor Columb Maestrul său- cândva a fost grădina Hesperidelor; încă aruncă Teidele resturile sale, mugind înspăimântător, asemenea unui monstru gardian al unui câmp de masacru!

Aci luptă Titani; acolo înfloresc oraşe populate...Astăzi, în palatele cu marmură, se adună focile, şi cu alge sunt acoperite păşunile unde păşteau odinioară oile! ... "

Samael Aun Weor, "Doctrina Secretă din Anahuac"