Raffaello Sanzio, spirit senin şi liniştit

VOPUS | Gnoză

Mari personalităţi ale Gnozei Universale

Raffaello Sanzio, spirit senin şi liniştit – partea 2

Scris de Editor VOPUS

Raffaello Sanzio - Madonna del Belvedere

Inteligentul pictor Rafael ne transmite incredientul cel mai de preţ – credinţa în Divinitate. Rafael pictând toate aceste compoziţii având ca temă lupta cu ceea ce personifică răul, şi prin aceşti adevăraţi învingători ai tenebrelor, înţelegem că speranţa victoriei există.

Luând acest lucru drept exemplu vom spune fără dram de frică sau neîncredere:

Speranţa şi lumina sunt alături de luptătorul care luptă cu toate armele pentru a învinge!

Remarcabilul Rafael cunoscut şi ca pictor al madonelor, fecioarelor cu pruncul datorită numărului impresionant, şi-a dedicat mult timp pentru realizarea acestor delicate compoziţii. Prin natura sa interioară, Rafael o căuta pe Mama Divină, binecuvântata Fecioară a cerurilor înstelate, întâlnită în toate culturile pământului cu diferite nume: Maria, Isis, Rhea, Cibele, Tonantzin, Hecate, Proserpina, Devi-Kundalini, Demetra, etc. etc. Şi toate aceste nume nu reprezintă nişte persoane care au trăit în epoci apuse, ci reprezintă pe Dumnezeul Mamă care îşi iubeşte nespus de mult copiii.

Lăsând deoparte acest haotic şi neliniştit secol XXI cu toate tehnologiile, violenţele, încălzirea globală şi toate fericirile şi nefericirile sale... să privim către un peisaj de început de secol XVI, unde îl vom găsi pe Rafael contemplând natura din jurul său, mergând prin păduri, lucrând în sălile mari ale palatului de la Vatican, sau în atelierul său în faţa şevaletului, urmărind armonia naturii, a universului; căutand armonia şi în interiorul său, o căuta pe mama sa divină...

Vedeţi voi, dragi cititori şi căutători...adevăratul artist este cel care ştie că nu este decât un instrument în mâinile Divinităţii, iar aceasta este o mare onoare şi bucurie pentu el, căci prin mâinile sale este transmisă înţelepciunea binecuvântată a Divinităţii, iar Rafael a fost şi este un adevărat artist. El se foloseşte de simboluri, arhetipuri pentru a reprezenta adevărurile cosmice. Rafael nu reprezenta doar o imagine a "Maicii Domnului cu pruncul", el ne transmitea prin aceste picturi acea iubire a Mamei Cosmice. Luminozitatea şi căldura culorilor cât şi calmul şi simplitatea compoziţiilor fac parte din însăşi natura binecuvântatei fecioare celeste...

În acel secol unde natura respira mai uşor în jurul fiecărui om, iar omul respira la rândul său mai calm şi, putea în tihnă reflecta la ceea ce era în jurul său, bunul Rafael în căutările sale picta chipul diafan al Mamei Divine.

Sentimente de maternitate, gingăşie şi protecţie învăluie "Madonna del Belvedere" sau "Madonna Cowper" sau celelalte madonne pe care le vom prezenta în continuare.

Oare unde priveşte Madonna? Ce vrea să ne transmită?...Oricum ar fi de înţeles nu vom înţelege cu intelectul ci va trebui să înţelegem cu inima.

Oamenii acestei lumi şi să nu uităm de propriile noastre persoane o fac pe Madonnă şi pe prunc să sufere de atâtea ori...prin gândurile, emoţiile, acţiunile noastre...şi totuşi dacă ne căim cu adevărat Ea ne iartă pentru tot!...

Dacă devotul se hotărăşte, cu adevărat, să-şi corecteze greşelile şi să calce pe calea sfinţeniei, poate să-i ceară Mamei Divine iertarea karmei sale trecute şi Mama Divină îl iartă.

Însă, dacă devotul nu se corectează, nici nu urmează calea sfinţeniei, este inutil atunci să ceară iertare Mamei Divine pentru că ea nu îl iartă.

Mama Divină îşi iartă fiii care se căiesc cu adevărat. Ea ştie să-şi ierte fii pentru că sunt fiii ei. Toată karma acţiunilor rele, din încarnările trecute, poate fi iertată de Mama Divină. Când căinţa este absolută, pedeapsa se dovedeşte inutilă.

Doar adorabila Doamnă a iubirii are puterea să-i trezească pe copiii săi, în sânul profund al Spiritului universal de Viaţă.

Mintea trebuie să se preschimbe într-un lac senin şi fără furtuni, în care să se reflecte toată panorama cerului înstelat. Când mintea este liniştită şi în tăcere, Divina Mamă se bucură în noi. Aceea este fericirea.

Înainte de a îmlini 30 de ani, Rafael a pictat magnifica "Madonna Sixtină", o adevărată capodoperă a artei universale. Pictura este desfăşurată pe verticală, având o compoziţie piramidală, cu prezenţa Fecioarei cu pruncul în centru, iar în dreapta şi stânga pânzei sunt aşezaţi Sfântul Sixt şi Sfânta Catherina.

Echilibrul şi nobleţea compoziţiei aminteşte de frumoasele picturi ale lui Leonardo da Vinci, anume "Madona printre stânci", "Fecioara, pruncul şi Sfânta Ana" şi chiar "Mona Lisa".

În această pictură, Fecioara, o apariţie din alte lumi, plutind în eter, privirea ei este diferită de cea a celorlalte madone, Binecuvântata Fecioară priveşte drept în faţă. Intensitatea şi emoţia privirii străpunge inima privitorului şi îi taie respiraţia.

Bunul şi calmul Rafael, pictând această maiestuoasă compoziţie şi multe altele pe care din păcate nu le-am amintit, ne-a bucurat inima de atâtea secole şi cu siguranţă ne va bucura şi în continuare...

Şi-a încheiat călătoria pe apele acestei lumi tot într-o zi de 6 aprilie 1520, la vârsta de 37 de ani, Raffaello, spirit senin şi liniştit, a luptat pentru un ţel: acela de a fi în armonie cu sine şi cu Universul.

Oare a reuşit? Cu siguranţă nu ne priveşte acest lucru. Însă ceva ne rămâne de făcut... cu seninătate să contemplăm minunatele capodopere ale acestui mare maestru. În acest fel îl vom cunoaşte pe acela care a fost şi este Rafael; ne vom putea cunoaşte la rândul nostru puţin mai mult şi cu siguranţă vom ajunge să privim cu alţi ochi tot acest magnific Univers din care facem parte, dar nu ca nişte mândri descoperitori, ci ca nişte copii care descoperă pentru prima oară privirea mamei lor, senini, calmi... fericiţi.