Adevărul |
Scris de Editor VOPUS | |
Încă din copilărie şi tinereţe începe Via Crucis a mizerabilei noastre existenţe, cu multe devieri mentale, intime tragedii de familie, piedici acasă şi la şcoală, etc.
Este clar că în copilărie şi în tinereţe, cu foarte mici excepţii, toate aceste probleme nu ajung să ne afecteze cu adevărat profund; însă atunci când devenim persoane adulte, încep întrebările: Cine sunt? De unde vin?
De ce trebuie să sufăr? Care este scopul existenţei? etc., etc.
Toţi ne-am pus aceste întrebări pe parcursul vieţii noastre. Toţi am dorit câteodată să investigăm, să cercetăm, să cunoaştem motivul atâtor amărăciuni, neplăceri, lupte şi suferinţe însă, din nefericire, întotdeauna sfârşim îmbuteliaţi în vreo teorie, în vreo opinie, în vreo credinţă, în ce a spus vecinul, în ce ne-a răspuns vreun bătrân ramolit, etc.
Am pierdut Inocenţa Adevărată şi Pacea inimii liniştite şi de aceea nu suntem capabili să experimentăm direct Adevărul în toată cruda lui realitate. Depindem de ceea ce spun ceilalţi şi este clar că mergem pe drumul greşit. Societatea capitalistă îi condamnă radical pe atei, pe aceia care nu cred în Dumnezeu. Societatea marxist-leninistă îi condamnă pe cei care cred în Dumnezeu. Însă în fond, ambele lucruri sunt acelaşi lucru: o chestiune de opinii, de capricii ale oamenilor, de proiecţii ale Minţii. Nici credinţa, nici necredinţa, nici scepticismul, nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul. Mintea îşi poate oferi luxul de a crede, de a se îndoi, de a opina, de a presupune etc., însă aceasta nu înseamnă că s-a experimentat Adevărul. De asemenea ne putem oferi luxul de a crede în Soare sau de a nu crede în el, chiar până la a ne îndoi că există, însă Astrul Rege va continua să-şi dea lumina sa şi să dea viaţă la tot ceea ce există, fără ca opiniile noastre să aibe pentru el nici cea mai mică importanţă.
În spatele credinţei oarbe, în spatele necredinţei şi al scepticismului, se ascund multe aspecte ale falsei morale şi multe concepţii greşite de o falsă respectabilitate, la umbra cărora se fortifică Eul.
Societatea de tip capitalist şi societatea de tip comunist au felul lor special de morală, în acord cu capriciile lor, cu prejudecăţile şi teoriile lor. Ceea ce este moral în interiorul blocului capitalist este imoral în interiorul blocului comunist şi invers. Morala depinde de obiceiuri, de loc, de epocă. Ceea ce este moral într-o ţară, în altă ţară este imoral şi ceea ce a fost moral într-o epocă, în altă epocă este imoral. Morala nu are nici un fel de valoare esenţială; analizând-o profund, se dovedeşte a fi stupidă sută la sută. Educaţia Fundamentală nu predă morala. Educaţia Fundamentală predă ETICA REVOLUŢIONARĂ şi de aceasta au nevoie noile generaţii. Din noaptea înspăimântătoare a secolelor, în toate timpurile au existat oameni care s-au îndepărtat de lume pentru a căuta Adevărul.
Este absurd a te îndepărta de lume pentru a căuta Adevărul, pentru că acesta se află în lume şi în interiorul omului, aici şi acum.
Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi nu îl vom descoperi separându-ne de lume şi nici abandonându-ne semenii.
Este absurd să se spună că întreg Adevărul este jumătate de adevăr, şi că intreg Adevărul este pe jumătate eroare. Adevărul este radical: ori este, ori nu este. Niciodată nu poate fi adevăr doar pe jumătate, niciodată acesta nu poate fi jumătate eroare. Este absurd să se spună că Adevărul aparţine timpului şi că ceea ce a fost adevărat cândva, acum nu mai este. Adevărul nu are nimic de-a face cu timpul. Adevărul este atemporal. Eul este timpul şi, prin urmare, nu poate cunoaşte Adevărul. Este absurd să se presupună că există Adevăruri convenţionale, temporale, relative. Oamenii confundă conceptele şi opiniile cu ceea ce înseamnă Adevărul. Adevărul nu are nimic de-a face cu opiniile, nici cu aşa numitele adevăruri convenţionale, pentru că acestea sunt doar proiecţii netranscedentale ale Minţii. Adevărul este necunoscutul clipă de clipă şi poate fi experimentat doar în absenţa Eului Psihologic. Adevărul nu este o chestiune de sofisme, de concepţii, de opinii. Adevărul poate fi cunoscut doar prin intermediul Experienţei Directe. Mintea poate doar opina, dar opiniile nu au nimic de-a face cu Adevărul. Mintea niciodată nu poate concepe Adevărul. Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegi şi universităţi trebuie să experimenteze Adevărul şi să arate discipolilor lor drumul de urmat. Adevărul este o chestiune de Experienţă Directă, nu este o chestiune de teorii, de opinii sau de concepţii.
Putem şi trebuie să studiem, însă este urgent să experimentăm prin noi înşine, într-o manieră directă, ceea ce este adevărat în fiecare teorie, concept, opinie, etc., etc., etc.
Trebuie să studiem, să analizăm, să investigăm, însă de asemenea trebuie, cu o urgenţă presantă, să experimentăm Adevărul conţinut în tot ceea ce studiem.
Este imposibil să experimentăm Adevărul în timp ce Mintea este agitată, convulsionată, frământată de opinii contrare.. Profesorii şi profesoarele din şcoli, colegii şi universităţi, trebuie să indice elevilor şi elevelor calea Meditaţiei Interioare Profunde. Calea Meditaţiei Interioare Profunde ne conduce la linişte şi la tăcerea Minţii. Când Mintea este liniştită, golită de gânduri, dorinţe, opinii, etc., când Mintea se află în tăcere, Adevărul vine la noi.
"Educaţie Fundamentală", Capitolul XVIII- Adevărul,
Samael Aun Weor Comentarii (0)
|
< Experimentarea Arhetipurilor Eterne | In căutarea adevărului > |
---|
Ştiinţă |
Artă |
Filozofie |
Mistică/Religie |
Materiale pentru descarcare |
Revista Phoenix (format .pdf) |