Moartea

CE SE DISTRUGE ŞI CE CONTINUĂ

În decursul existenţei, diferite tipuri de energie curg prin organismul uman. Fiecare tip de energie are propriul său sistem de acţiune; fiecare tip de energie se manifestă la timpul său. La patru luni şi jumătate de la concepţie, se manifestă forţa motrice şi musculară; aceasta se relaţionează cu naşterea funcţiei respiratorii şi pulmonare. La zece luni şi jumătate, creşterea cu toate metabolismele ei minunate şi ţesuturile conjunctive. Între cei doi ani şi trei ani ai copilului, se închide fontanela frontală a copiilor nou-născuţi, sistemul cerebrospinal rămânând de fapt perfect format.

În timpul primilor şapte ani, se formează personalitatea umană. La 14 ani apare energia personală curgând în mod dominator prin sistemul neurosimpatic, la 35 de ani, apare sexul în forma sa transcendentală de emoţie creatoare. Ajungând la această vârstă, atunci putem fabrica ceea ce se numeşte Suflet. Omul obişnuit nu are Suflet, mai bine zis, încă nu este om, nici nu are Suflet.

Animalul intelectual în mod fals numit om normal, este o maşină controlată de legiunea „Eu-lui”; acesta este pluralizat. „Trebuie să citesc o carte”, spune funcţia intelectuală. „Mă duc la o partidă de fotbal”, spune funcţia motrice; „mi-e foame, nu mă voi duce nicăieri”, declară digestia; „prefer să merg la o femeie”, declară EU-L pasional etc. etc. etc. Toate aceste EURI se ceartă între ele. EU-L care astăzi jură fidelitate Gnozei, este înlocuit de altul care urăşte Gnoza. EU-L care astăzi adoră o femeie, este înlocuit mai apoi de altul care o detestă. Numai fabricând SUFLETUL stabilim un principiu permanent de conştiinţă înăuntrul nostru înşine. Acela care are Suflet trăieşte conştient după moarte. Sufletul poate fi creat prin acumularea energiei cele mai subtile pe care organismul o produce şi prin cristalizarea ei prin intermediul unor supreme eforturi, pentru a deveni auto-conştient în mod total şi definitiv. Din nefericire animalul intelectual numit om, iroseşte neîndemânatic această energie în plăceri, frici, mânie, ură, invidie, pasiuni, gelozii etc.

Este urgent să se creeze voinţa conştientă, este indispensabil să supunem toate gândurile şi actele noastre JUDECĂŢII INTERNE. Doar aşa putem crea ceea ce se numeşte Suflet. Avem nevoie să ne auto-cunoaştem profund pentru a crea Sufletul.

RAZA MORŢII

Raza Morţii reduce, aşa-zisul om, la o simplă chintesenţă moleculară. Aşa cum o tonă de flori se poate reduce la o simplă picătură de esenţă de parfum. Energia morţii, fiind foarte puternică, distruge total organismul uman. Este un curent de un voltaj atât de înalt, încât inevitabil distruge organismul când ajunge să circule prin acesta. Aşa cum un trăsnet poate să despice un arbore, tot aşa Trăsnetul Morţii reduce la cenuşă corpul uman; este unicul tip de energie la care organismul nu poate rezista. Acest trăsnet conectează moartea cu concepţia; cele două extreme se ating. Când esenţa se desprinde de vechiul corp, sub impactul teribil al Razei Morţii, se produce o tensiune electrică înspăimântătoare, pe o notă cheie, al cărei rezultat axiomatic este mişcarea şi combinarea genelor determinante ale viitorului corp fizic. În acest mod constituentele subtile ale ovulului fecundat, se aranjează într-o dispoziţie corespunzătoare, având ca bază tensiunea electrică şi nota cheie a morţii.

CEEA CE CONTINUĂ

Două lucruri merg în mormânt: primul este corpul fizic, al doilea este personalitatea umană. Aceasta din urmă, cum am spus deja, se formează pe parcursul primilor şapte ani ai copilăriei şi se întăreşte odată cu experienţele. Uneori personalitatea bântuie prin cimitir; alteori iese din mormântul său, când rudele sale o vizitează şi îi aduc flori. Dar treptat personalitatea se va dezintegra. Personalitatea este energetică şi atomică. Personalitatea este trecătoare. Nu există nici un viitor pentru personalitatea defunctului, ea este muritoare.

Personalitatea nu se reîncarnează. Personalitatea este fiica timpului său şi moare în timpul său. Aceea care continuă este ESENŢA, adică, “fantoma mortului”. Înăuntrul respectivei fantome, se desfăşoară "Ego-ul" reîncarnat, Eu-l, Eu-l însuşi. Acesta din urmă este legiune de diavoli ce continuă. Este fals să ne divizăm între două “eu-ri”, unul de tip inferior şi altul de tip superior. “Eu-l” este legiune de diavoli, care se desfăşoară în mod normal înăuntrul nostru înşine, asta e tot.

Se vorbeşte mult în literatura ocultistă de un “Eu” superior, de un “Eu” divin, dar se dovedeşte că acel “Eu” superior nu este cutare “Eu”. Seitatea divină transcende orice exacerbare a eu-lui. Aceea ce nu are nume profan, este Fiinţa, Intimul.

Esenţa este moleculară, esenţa, fantoma mortului trăieşte în mod normal în lumea moleculară, aşadar murind, ieşim din lumea celulară şi intrăm în lumea moleculară; în lumea moleculară folosim un corp molecular.

"Cartea tibetană a morţilor" spune următoarele:

O, nobil fiu…actualul tău corp e un corp de dorinţe…nu un corp din materie grosieră, astfel încât acum ai puterea de a trece prin blocuri stâncoase, dealuri, pietre, pământ, case şi chiar prin Muntele Meru fără să te împiedici de nimic…ai acum puterea acţiunilor miraculoase care, totuşi, nu este fructul vreunui Shamadi, ci puterea venită asupra ta natural…tu poţi să fii instantaneu în locul dorit; ai puterea de a te transfera în timpul în care un anumit om şi-a îndoit sau şi-a întins mâna. Aceste diverse puteri de iluzie de schimbare de formă, să nu le doreşti, să nu le doreşti.

CORPUL VITAL

În organismul uman există un corp termo-electro-magnetic. Acesta este Corpul Vital. Respectivul corp este baza vieţii organice. Nici un organism nu ar putea trăi fără Corpul Vital. Fiecare atom al Corpului Vital pătrunde înăuntrul fiecărui atom al corpului fizic, pentru a-l face să vibreze intens. Toate fenomenele chimice, fiziologice şi biologice, orice fenomen de percepţie, orice proces metabolic, orice acţiune a caloriilor etc., îşi au baza în Corpul Vital. Acest corp este realmente secţiunea superioară a corpului fizic, corpul tetradimensional. În ultima clipă a vieţii, respectivul corp iese din organismul fizic. Corpul Vital nu intră în mormânt. Corpul Vital pluteşte aproape de mormânt şi se va dezintegra lent, pe măsură ce se dezintegrează cadavrul. În mormânt intră doar cadavrul şi personalitatea defunctului.

Corpul Vital are mai multă realitate decât corpul fizic. Ştim foarte bine că la fiecare şapte ani corpul fizic se schimbă total şi nu rămâne nici un atom vechi în acesta. Însă, Corpul Vital, nu se schimbă. În amintitul corp sunt conţinuţi toţi atomii copilăriei, adolescenţei, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii şi decrepitudinii. Corpul fizic aparţine lumii celor trei dimensiuni. Corpul Vital este corpul celei de-a patra dimensiuni.

“Cartea morţilor” Capitolul I
SAMAEL AUN WEOR

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu