Ştiinţa Cabalistică a Creaţiei

Este interesant că Gnoza stabilește materia primordială cu care se realizează Creația, în însuși sânul acestui Spațiu Abstract Absolut. Această materie, numită gnostic „PRAKRITI”, adoptând o terminologie hindustanică, ar fi la începutul Zilei Cosmice constituită din trei calități specifice numite GUNE. Cuvântul „GUNĂ” tipizează întocmai sau se interpretează ca și: “calitate primordială a materiei haotice sau primordiale”.

Una este Guna Rajas, alta este Guna Tamas și alături de ambele este Guna Sattva. Guna Rayasică semnalează caracterul ACȚIUNII FIINȚEI, Guna Tamasică tipizează caracterul NON ACȚIUNII FIINȚEI iar Guna Sattvică indică ECHILIBRUL FIINȚEI.

Nu încape îndoială că FIINȚA pentru gnostici nu este o teorie filozofică, nici un concept; FIINȚA, vorbind în mod gnostic, trebuie să fie interpretată ca Energia Divină care palpită în interiorul Omului, altfel spus PNEUMA sau Spiritul Divin al tuturor textelor gnostice vechi, și posedă actualitate și prezență în toate sferele vieții omului.

Gnoza contemporană deține metode și discipline esoterice prin care este posibil ca fiecare bărbat și fiecare femeie să ajungă să cunoască adevărata sa realitate interioară, adică Ființa sa Reală interioară; această FIINȚĂ, care este aceeași Monadă despre care vorbea Leibniz, și care din cauza doctrinei lui Pitagora (în esență gnostică) a rămas numită MONADA PITAGOREICĂ, trebuie să emane, în zorii acestei creații primordiale sau Zile Cosmice, Sufletul său Uman, care va trebui să coboare din AEONII sau Dimensiunile Superioare ale Spațiului, până la lumea pământească sau lumea materială. Iar ajunsă aici, va trebui să lupte pentru a se lega din nou cu acest Spirit Divin din care a emanat. Acest periplu al Sufletului este ceea ce gnosticii de azi numesc Autorealizare intimă a Ființei.

Teologia Gnostică indică în mod ferm că sufletul omului, sufletul Îngerilor, al Zeilor și Zeițelor universului, structura lumilor, a galaxiilor etc. a fost și este formată din materie cosmică (Prakriti în limba hindustanică), cu caracteristicile sale respective arătate înainte prin Gunele pe care tocmai le-am descris. Înainte de începutul Zilei Cosmice sau Maha-Manvantarei, numitele Gune erau echilibrate fiind conectate cu voința PANTOCRATORULUI sau Dumnezeului zămislitor.

Însă odată inițiată creația și în mod succesiv realizată apariția Cosmosurilor în care va avea loc viața în diferitele ei manifestări, Gunele sau caracteristicile materiei haotice, au început să se dezechilibreze datorită însăși îndepărtării de voința supremă. Din această cauză s-au creat legi și legi, pentru a conduce acele ordini de lumi și tot ceea ce în ele a fost generat.

Aceste Legi au devenit, spre nefericirea Pistis Sophiei (Sufletul Uman), influențe (pozitive sau negative) de diferite feluri și bariere care au rămas stabilite și care devin în consecință spații de recucerit și probe de depășit pentru Pistis Sophia în traiectoria ei inițiatică. Fără îndoială, odată căzută în nenorocire, odată ce devine prizoniera tuturor Legilor, Pistis Sophia poartă caracteristicile propriei materii cosmice total dezechilibrate.

Astfel Guna Rayasică se transformă în acțiune egoică (în locul acțiunii FIINȚEI), Guna Tamasică se convertește în non acțiunea eului sau egoului animal (adică în lenea și respingerea acțiunii FIINȚEI) iar Guna Sattvică va dispare și cu ea va dispare de asemenea echilibrul animic. Această dezordine se transformă în cauza comună a tuturor suferințelor omului pe pământ și contribuie la întărirea întregului amestec psihic care o întemnițează și o biciuește în mod constant pe Pistis Sophia.

Marele filozof și profesor al Universității din Sorbona, Serge Hutin, declară în opusculul său intitulat "GNOSTICII" lucruri ca și acestea:

“Întemnițat, aruncat într-o lume inferioară și răuvoitoare, gnosticul se simte abandonat în deșert și dezolare, victimă a unei imense și teribile singurățăți; aspiră în mod disperat la un dincolo de lume, la un tărâm pe care îl concepe ca și cel al vieții adevărate, al libertății și al plenitudinii. Suntem, iar acesta este unul dintre cuvintele cheie ale Gnozei, străini de lume și lumea ne este străină (étranger). Gnosticul descoperă că datorită esenței sale originare aparține unei lumi de dincolo și rasei (génos) Aleșilor sau Celor de Neclintit, ființelor superioare, hipercosmice. Dacă se simte în afara țării sale, exilat pe lumea pământească, este pentru că simte nostalgia sfâșietoare față de patria originară de unde a căzut”.

Această auto-izolare animică a lăsat, potrivit Gnozei, sufletul oamenilor incapabil pentru a înțelege misterele divine și l-a redus la marionetă controlată așadar de acești monștrii diabolici (eurile, egourile). În acest fel a cunoscut omul durerea și moartea, iar condiția sa, începând de atunci, a fost cea de sclav al Legilor Divine care îl pedepsește de eternități.

Potrivit Evangheliilor Gnostice, înainte de căderea îngerilor, Pistis Sophia se bucura de o splendoare originară, iar lăcașul ei era Pleroma, un Aeon în care Lumina nu se mistuiește niciodată. Acest Aeon este parte din elevații Aeoni care constituie Absolutul gnosticilor.

Filozoful și V.M. Samael Aun Weor, ne descrie pe scurt aceste regiuni ultra-sacre în acest fel:

Absolutul este căminul nostru adevărat de unde într-o zi ieșim și unde într-o zi ne vom reîntoarce îmbrăcați cu tunica Maeștrilor Cosmosului. Acolo vom trăi infinit de fericiți, în mijlocul puternicei înțelepciuni a tenebrelor superioare (să se înțeleagă acest lucru din urmă ca și extragerea pe care o face sufletul din cunoașterea pe care i-o dă păcatul, cu depășirea corespunzătoare a acestuia prin intermediul purificării).

În asemenea regiuni de manifestare divină, spune Gnoza, există doar unica Lege, care nu e alta decât cea a Tatălui Atotputernic (Tată Etern Cosmic Comun) și, în consecință, guvernează doar fericirea supremă care cuprinde totul.

În acest Ocean de Lumină, totdeauna potrivit Gnozei, materia este lipsită de păcate și din acest motiv guvernează ordinea, echilibrul total, pacea eternă etc.

În secolul trecut (secolul XX) restauratorul Gnozei eterne, V.M. Samael Aun Weor, a creat, bazându-se pe propriile trăiri și investigații, un corp de doctrină care dezvăluie toate misterele legate de eliberarea materialului animic al umanității. Acest corp de doctrină cuprinde nu doar o dialectică constituită din mai mult de șaptezeci de opere și optsute de conferințe dictate adepților sau discipolilor săi, ci, în plus, o didactică extraordinară care permite ființei umane să realizeze în sine însuși sus-numita REVOLUTIE INTERIOARĂ.

Extras din cartea “OMUL, LEGILE ȘI ABSOLUTUL” de OSCAR UZCÁTEGUI (V.M. Kwen Khan)

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu