Fanatism și Secte

Când vorbim de fotbal nu este totuna un antrenor experimentat şi încercat, cu un fotbalist, nici un spectator care s-a dus cu fiul său să vadă pentru prima dată o simplă partidă, cu un partizan fanatic şi radical, cu faţa pictată şi cu o torţă în mână dispus să lupte agresiv corp la corp pentru echipa sa.

Acelaşi lucru se întâmplă pe toate planurile vieţii sociale, politice, religioase...şi la fel şi în gnoză. Nimic şi nimeni nu este comparabil, sunt persoane cu calităţi diferite, există niveluri şi niveluri, grupuri şi grupuri, persoane şi persoane.

Din păcate şi în numele adevărului, trebuie să spunem că au fost mulţi cei care au maltratat cunoaşterea gnostică şi pe cei cărora le-au dat-o. Timpul ne arată că unii, fiind simpli spectatori au vrut să fie fotbalişti şi arbitri, fără să ştie regulile jocului şi au eşuat; cu mult mai rău au fost cei care au vrut să fie antrenori experţi fără să cunoască mult „fotbal”, s-au crezut deja maeştri experţi. Mulţi dintre ei au devenit radicali, partizani fanatici, înşelaţi sincer care au început să creadă în propriile lor irealităţi şi i-au făcut pe ceilalţi să le vadă ca adevăruri.

Şi într-adevăr le-au făcut rău acelora care au dat peste ei, sinceri căutători ai drumului şi ai echilibrului vieţii. Lacrimi vărsate, inimi mâhnite, tristeţe, tristeţe este ceea ce simţim după ce înţelegem ce înseamnă aceasta...

Dar nu trebuie să rămânem aici. Nu totul a fost tristeţe, au rămas regulile şi arta scrisă, terenul de joc este deschis şi au rămas de asemenea acei viteji fideli care vroiau să urmeze calea şi drumul trasat. Aceştia sunt cei care în ziua de azi au făcut să ne ajungă învăţătura într-un mod afectuos, deoarece au înţeles-o şi o trăiesc în fiecare clipă şi mai mult, cu exemplu arzător ne arată de asemenea ce este fidelitatea faţă de dătătorul de lumină care a trăit partida până la final, până la ultimele consecinţe, faţă de gurul care a lăsat drumul neted şi clar.

Aceştia care trăiesc şi experimentează învăţăturile niciodată nu creează secte, sunt oameni liberi care apreciază, iubesc libertatea şi libertatea lor, deoarece au câştigat-o prin propriile lor forţe, zi după zi, cu dârzenie, cum ar putea acum aceştia să atenteze împotriva libertăţii celorlalţi fără să simtă remuşcări?

Dar vai, vai de acei ignoranţi care cred că sunt şi ştiu fără ca faptele lor zilnice să o demonstreze şi pe care nivelul fiinţei lor îi dezminte în fiecare clipă; deja doresc să fie jucători veterani, antrenori experţi sau arbitri… aceştia da, aceştia într-adevăr creează sectele, limitează libertăţile, mutilează onoarea şi îi fac pe semenii lor, ignoranţi faţă de ceea ce este adevărul, să creadă că tot ce zboară se mănâncă şi le încarcerează conştiinţa. Vai de voi, orbi care ghidaţi orbi, pentru voi va fi plânsul şi scrâşnetul dinţilor.

Şi ce putem spune despre acei ignoranţi care căutând adevărul s-au întâlnit cu lupi în piele de oaie, cu antrenori care nu cunosc jocul, arbitri cruzi şi jucători veterani, dar inexperţi şi bruţi? Victime, victime inocente ale unei Kali-yuga crude, oportunităţi pierdute, suflete rătăcite posibil pentru totdeauna.

Unii vor înţelege, puţini vor avea posibilitatea de a-şi reîncepe mersul, alţii vor rămâne veşnic plini de resentimente şi îndureraţi, incapabili să transforme şi să ierte se vor preschimba în judecători mai cruzi decât înşişi lupii fanatici care le-au cauzat rănile şi au format cluburi şi crude secte antisecte.

Aceştia din urmă vor spune despre cunoaştere că este falsă, că au văzut-o (chiar dacă niciodată nu au îndrăznit sau nu au avut ocazia de a o experimenta corect), că sunt fanatici şi iraţionali. Alţii inclusiv chiar mai externi, care nu ştiu că nu ştiu nimic şi care nu au intrat niciodată pe terenul de joc pentru a vedea despre ce este vorba, nici măcar nu au văzut cum este o minge, de asemenea se vor alătura criticilor şi vor spune convinşi: sunt fanatici, limitează libertatea, sunt o sectă… este clar, nu ştiu că nu ştiu, nu au experimentat nimic şi nici nu vor să ştie nimic, este mai uşor să critice, râd şi critică ceea ce nu cunosc. Ignoranţi iluştri ar putea fi numele lor.

Mintea poate apăra şi justifica totul. A crede şi a nu crede sunt polii opuşi ai aceluiaşi lucru, unii cred în Dumnezeu şi se numesc religioşi, alţii nu cred şi sunt atei… dar important ar fi şi este să se experimenteze prezenţa lui Dumnezeu.

A experimenta este diferit, ne duce dincolo de credinţe, de fanatisme şi sectarisme, ne introduce în real, în ceea ce e experimentabil şi adevărat.

Unicul lucru de care este interesată Gnoza de azi şi dintotdeauna este experienţa directă a lucrurilor, autognoza, autodescoperirea intimă şi aceasta se află dincolo de fanatismul dogmatic şi sectar.

Aceasta e tot, dragă cititorule. Dacă te interesează să înţelegi Gnoza o vei putea face doar prin experimentarea directă, altfel va fi doar o teorie în plus pentru tine. Acum e rândul tău şi ceasul de a sări pe terenul de joc dacă aşa aspiri.

Comentarii (0)

Nume

Email

Comentariu

Trimiteţi comentariu