Dragonul: reflexia logoică

În Doctrinele Sacre ale Gnosticilor poate fi descoperită cel mai bine semnificaţia DRAGONULUI, a Şarpelui, a Ţapului şi a tuturor acelor simboluri ale Puterii şi ale Forţei Naturii şi omului, care, polarizându-se cu aspectul lor negativ, sunt numite „ale răului”.

Dragonii au fost consideraţi, în toată antichitatea, simboluri ale eternităţii şi înţelepciunii.

Hierofanţii din Egipt, din Babilonia şi din India îşi dădeau lor înşişi, în general, numele de „FII AI DRAGONULUI ŞI AI ŞARPELUI”, confirmând astfel învăţăturile Gnosticismului Universal.

Dragonul este „Divinul Daimon" al lui Socrate, faimosul „LUCIFER" de pe Catedrala Notre-Dame din Paris, acelaşi „XOLOTL-NAHUATL" al Aztecilor.

Dragonul, Xolotl, este Umbra Vie a lui Quetzalcoatl (a Logosului, a Cristosului), este purtătorul Luminii, este Tlahuitzcalpante-Cuhtli, „Luceafărul Dimineţii", viul simbol al „Pietrei noastre Unghiulare”, al „ Pietrei de Temelie", al „Pietrei Filozofale”, în care stă cheia tuturor puterilor.

 
Lucifer-Prometeu, Dragonul, luând uneori forma Ţapului lui Mendez, simbolizează Potenţa Sexuală. Este Prinţul Luminii şi al Tenebrelor, şi are putere absolută asupra Cerurilor, asupra Pământului şi Infernurilor.

Dragonul, Xolotl-Lucifer-Prometeu, nu este în nici un caz un agent exterior, din afara Psihicului nostru. Dimpotrivă, este „umbra” FIINŢEI NOASTRE DIVINE. Este „antrenorul psihologic” în gimnaziul vieţii practice.

Anumite frăţii trag false alarme, fac mare zarvă şi tam-tam, şi difundă, pe ici, pe colo şi pe dincolo, scorneli prosteşti, defăimătoare la adresa „Chinoupes-ului Solar” gnostic, „Cristosului-Agathodaemon”, „Şarpelui” Genezei, „Luciferului-Nahuatl”, strălucitorului „Dragon de Înţelepciune”.

Xolotl-Lucifer este rău privit şi înstrăinat de acei grosolani, „modele de înţelepciune”, care respingând Spiritul care dă viaţă, au interpretat literalmente alegoria „războiului din ceruri” şi a „luptei lui Mihail împotriva Balaurului”,  fără să înţeleagă semnificaţia sa profundă...

Fără îndoială, Fiinţa noastră Interioară, Profundă, ca în toate Legendele despre eroii care luptă împotriva Dragonului, trebuie să-l omoare, asta înseamnă că trebuie să iasă victorios şi învingător din toate tentaţiile puse de el, de aceea se spune că, odată învins, ne convertim în „Fii ai Dragonului”. Cum ar putea să încolţească în noi virtuţile dacă nu ar exista tentaţia?

Bel şi Dragonul, Quetzalcoatl şi Xolotl, Apollo şi Python, Krishna şi Kaliya, Osiris şi Tiphon, Mihail şi Balaurul Roşu, Sfântul Gheorghe şi Balaurul, sunt (cei din urmă) mereu Umbra „Logosului Divin Particular” al fiecăruia dintre ei şi dintre noi, proiectaţi în propriul nostru psihic pentru binele nostru.

 
Dragonul, acea Forţă asemănătoare unui combustibil, este cel care, utilizat în mod înţelept, poate da un impuls dezvoltării noastre interioare, sau din contră, folosit într-un mod neglijent, ne poate conduce spre abisul pierzaniei...