Evreii, Musulmanii şi Creştinii |
Scris de Editor VOPUS | |||
Sunt multe secole de când s-a rupt echilibrul existent între aceste 3 culturi în oraşe atât de reprezentative precum Toledo, Córdoba sau Granada. Când cineva vizitează oricare din aceste trei oraşe, vede influenta celor trei culturi prezentă în cladirile, monumentele şi inclusiv la oamenii şi obiceiurile din aceste oraşe. “O, Christosul meu, care îi poti primi pe Crestin, pe Evreu şi pe Musulman, atâta timp cât credinţa sa se îndreaptă către Dumnezeu.” Alfonso X, “Înţeleptul” “Nu există motiv care să justifice războaiele religioase. Este absurd să-i numim pe alţii infideli eretici şi păgâni pentru simplul motiv că nu aparţin religiei noastre.” Samael Aun Weor Acest lucru se întâmplă când se viziteaza oraşul Córdoba, prin vraja moscheii sale, prin al său cartier evreiesc şi prin Castelul Regilor Creştini (Alcázar de los Reyes Cristianos). Tot oraşul, sau aproape tot, este impregnat de istorie şi îndată ce imaginaţia zboară, ne transpune într-o Córdoba în care spiritele ilustre ale lui Averroes, Moimonide sau al lui Alfonso al X-lea, sfătuiau o convieţuire si un respect mutual faţă de cele trei culturi care au umplut lumea; şi nu putem să nu ne gândim la cât de absurde au ramas aceste relaţii în lumea actuala, în funcţie de criteriile ţi modurile de viaţa promovate de gânditori atât de distinşi. Râul Guadalquivir înconjoară oraşul, lăsând practic într-o parte, tot centrul oraşului, si în cealalta parte se extinde 'El Campo de la Verdad', unde se înalţa măret Turnul Cala-Horra, turnul de apărare al oraşului din alte timpuri, în prezent transformat în Muzeul dedicat celor 3 Culturi, în care se parcurge foarte bine panorama etica şi filozofică în care se susţinea mai sus menţionatul echilibru cultural. Putem să ne delectăm în acest Muzeu Interactiv, e ca şi cum Averroes ne-ar vorbi prin timp, ca şi cum am fi fost elevii privilegiaţi ai maestrului, acesta ne spune: “Mereu îmi cereţi să vă explic ce a spus Aristotel referitor la cunoaşterea lucrurilor pământeşti, dar niciodată nu ma întrebaţi de chestiunile mai importante: De unde venim? Încotro mergem?, despre Creaţie si despre tot, finalitatea şi sensul vieţii”... “Azi, ca întotdeauna, filozofía noastră nu va servi la nimic dacă nu vom şti să legăm aceste 3 lucruri, pe care eu am încercat să le unesc în cartea mea 'Armonia între Ştiinţă şi Religie' ”... “O Ştiinţă construită pe experienţa şi pe logică, este necesara pentru a descoperi cauzele fenomenelor”... “O Înţelepciune care să reflecteze asupra finalităţilor oricărei căutări ştiinţifice, pentru ca aceasta să contribuie la a ne face viaţa mai frumoasa”... “Şi o Revelaţie, aceea a Coranului nostru. Doar prin intermediul Revelaţiei putem cunoaşte finalităţile ultime ale vieţii noastre şi ale istoriei noastre”... “Femeile mă întreabă: şi ce spuneţi despre noi?”... Femeile au aceleaşi finalităţi ultime ca ale bărbatului: Coranul nu distinge mai mult decât între acei barbaţi şi acele femei care caută Legea lui Dumnezeu şi aceia care nu se preocupă de ea. Nu există nici o altă ierarhie între fiinţele umane. În schimb, voi bărbaţii, consideraţi femeile ca pe nişte plante care nu sunt căutate decât pentru fructele sale, pentru procreare; le transformaţi în ceva diferit, în servitoare. Acestea sunt obiceiurile voastre şi nu au nimic de-a face cu Islamul”... “Mă întrebaţi de asemenea despre Regii pământeni şi eu vă zic că Profetul ne-a învăţat că nu există război mai sfânt decât să-i spui adevarul unui conducător nedrept. Tiranul este cel mai sclav dintre oameni, este dedicat pasiunilor sale ajutat de înşişi proprii curtezani şi este dedicat terorii sale din frica de propriul popor”... Care ar fi atunci societatea cea mai buna? Mă întrebaţi. Aceea în care se dă fiecărei femei, fiecarui copil şi fiecărui bărbat, mijloacele de dezvoltare a tuturor posibilităţilor pe care Dumnezeu le-a dat”... “Care ar fi condiţiile unei astfel de societaţi? O astfel de societate va fi liberă, aşa va fi placută lui Dumnezeu; când nimeni nu acţioneaza din frica faţă de Prinţ, nici din frică de Infern, nici din dorinţa de o reconpensă de la curte, nici de o reconpensă a Paradisului”... “Să întelegem asta, din moment ce e o învăţatură frecventă în Coran, trebuie făcut efortul de a reflecta fiecare pentru el..., Dumnezeu l-a însuflat în om, pe Spiritul său, să-l facem să trăiască cu adevarat în fiecare om!”... Moise Maimonide (Rabbi Moshe ben Maimon/ Rambam sau Ibn Rush) (1135-1204) asista atent la opinile acestor postulate ale lui Averroes (cunoscut de asemenea şi sub numele de Ibn Rush) şi adăuga: “Dacă pentru Ibn Rush Cartea Sfânta nu este Torah noastră, ci Coranul, ambii suntem de acord referitor la relaţiile care există între”Raţiune şi Revelaţie”. Ambele sunt manifestări ale unicului Adevăr Divin. Ar fi contradicţie doar daca ne-am alege o lectura literala a scrierilor, uitând semnificaţia lor eternă”... “Eu am dat în 'Ghidul Perplexului' regulile acestei lecturi alegorice, care ţine cont de datele istorice”... Aceste Principii Eterne, experienţa mea ca şi jurist m-a învăţat că se reduc doar la patru. Şi aşa le veţi găsi în comentariul meu la Mishna, tradiţia noastră iudaică”... “PRIMUL: Individul se poate dezvolta doar într-o societate sănatoasa, în care datoriile sunt luate în consideraţie înaintea drepturilor”... “AL DOILEA: Finalitatea oricarei societaţi fidele lui Dumnezeu, trebuie să fie dezvoltarea omului, nu a bogaţiei. Omul progresează când dezvoltă raţionamentul în toată plenitudinea sa, un raţionament care are conştiinţa limitelor şi postulatelor sale. Raţiunea, astfel practicată dă mărturie de prezenta lui Dumnezeu în om”... “AL TRELEA: Raţiunea omului nu este altceva decat o participare în Raţiunea lui Dumnezeu care ne depaşeşte la infinit. Şi poate deveni efectivă doar dacă acceptam şi însuşim profeţia biblică”... AL PATRULEA: Fiecare ciclu nou din istorie începe doar atunci când un profet, precum Moise, coboară la popor pentru a-i propune legi noi”... “De ce aceste gânduri deşarte între popoare? De ce regii de pe Pământ se revoltă contra Eternului şi contra Celui Uns. Să rupem legătura lor, să ne eliberam de lanţurile lor”... Spiritul regelui Alfonso al X-lea al Castiliei (cel Înțelept) (1221-1284), asculta în aşteptare tăcută pe acesti doi mari întelepţi şi finalizată învatatura sa, nu poate decât să exprime: “Nu sunt altceva decât umbra unui rege care se chema în alta vreme 'Alfonso al X-lea, Înteleptul', dar Papa şi proprii mei vasali m-au detronat în 1282. Poate visurile mele aveau prea multa grandoare pentru acel secol. În schimb, eram la marginea unei mari deşteptări. Eu am avut noroc, în tinereţea mea să fiu educat la Toledo, unde Episcopul Raimundo şi traducătorii săi creştini şi iudei m-au iniţiat în Cultura Islamului. Am pus să se traducă in latina Coranul şi Talmudul”... “Vedeţi care a fost actul glorios al guvernarii mele: Crearea în Murcia, alături de filozoful Mohammed Al-Riquti, a primei scoli din lume în care erau instruiţi în acelaşi timp Creştinii, Evreii şi Musulmanii”... “În Sevilla am cerut să se predea ambele limbi din cultura timpului meu: araba şi latina”... “În unul din imnurile mele aşa exprim aceasta ultima dorinţa:” “O Christosul meu, care îl poti primi pe creştin, evreu şi pe musulman, atâta timp cât credinţa sa se indreaptă către Dumnezeu”... “În legile mele, precum şi în rugăciunile mele, nu am uitat niciodata că necredinciosii au acelasi sânge şi aceaşi natură ca şi noi”... “Juriştii mei pot citi codurile mele cu orgoliu:” “Dat fiind că Sinagoga este casa în care se glorifica numele Domnului, nu permitem ca vreun creştin să îndrăznească să distrugă sau să ia ceva din ea, nici să îndrăznească să folosească forţa”... “Şi legat de musulmani:” “Lăsaţi-i pe aceştia să trăiască printre creştini, conservându-şi propria credinţa şi fără să o insulte pe a noastră”... “Da, în timpul domniei mele, prin efortul întelept al celor trei Religii ale noastre, Spania noastră, cea a secolului al XIII- lea convocă toată Europa la o renaştere autentică, care se putea face nu contra lui Dumnezeu, ci, cu Dumnezeu”... Când ascultăm atât de multă Înţelepciune şi atât de abundentă în fiecare din cele 3 culturi, nu ne putem imagina unde a rămas aceasta când intoleranţa se manifestă zi de zi şi este obiectul ştirilor zilnice; când şocul cultural este zvon de sânge şi de foc, iar diferenţele, în loc să se micşoreze prin sistemele multiple de comunicare şi dialog care există în prezent, se amplifică şi se separă, ca şi cum ar fi vorba de zi şi noapte. Suntem plini de speranţe ca toată această nedreptate şi suferinţă să servească în şlefuirea şi mărirea “pietrei sacre” care va trebui să se împletească în firul luminos al Divinitaţii, şi să putem într-o zi, să speram că nu prea îndepartată, să intonăm cântecul lui Ibn Al’Arabi, cu totii in cor, toti impreuna: “Inima mea a devenit capabilă să ia toate formele, Abandonăm Córdoba şi rămânem cu senzaţia că am fost în portalul Universităţii Cosmice, pietrele, cultura, istoria şi frumuseţea sa, ne recreaza cu opere care transcend superficialitatea umană şi ne fac să gândim şi să simţim; ca nişte călători universali ascultăm chemarea. Chemarea pe care fiecare om o amână zi dupa zi, dar care în mod paradoxal nu poate să se îndeparteze de ea. Această chemare este înfruntarea cu sine însuşi, privirea spre interior, treaba neterminată pe care fiecare individ o are ca şi o răscruce intimă. Şi într-un act de responsabilitate maximă ne spunem ca un tunet puternic către interiorul nostru: Gata cu scăpările! Dacă Golgota este destinul nostru, să se facă voia sa... Comentarii (1)
Enache Ion said:
|
Adevărul despre Iuda > |
---|
Ştiinţă |
Artă |
Filozofie |
Mistică/Religie |
Materiale pentru descarcare |
Revista Phoenix (format .pdf) |