Înţelepciunea Gnostică

Scris de Editor VOPUS

„Principiile de bază ale Marii Înţelepciuni Universale sunt mereu identice. Atât Buddha cât şi Hermes Trismegistul, Quetzalcoatl sau Iisus din Nazareth, marele Kabir etc. aduc un mesaj. Fiecare din aceste mesaje ale Celui de Sus conţin, în ele însele, aceleaşi principii cosmice de tip complet impersonal şi universal.

Corpul doctrinei pe care o aducem acum este revoluţionar în sensul cel mai complet al cuvântului, dar conţine aceleaşi principii pe care Buddha le preda în secret discipolilor săi sau cele pe care Marele Kabir Iisus le dădea, de asemenea în secret, discipolilor săi. Corpul doctrinei este acelaşi, numai că acum este adus într-o formă revoluţionară, în acord cu noua Eră a Vărsătorului.”

Samael Aun Weor: „Dialog între Maestru şi discipoli”

Templul din Delphi- Înţelepciunea Gnostică

A şti cine este, de unde vine şi încotro merge, a fost din totdeauna o aspiraţie fundamentală a omului. La această nevoie primordială răspunde GNOZA.

Dăltuită în piatră vie, pe frontispiciul Templului din Delphi, o veche maximă spune: “HOMO NOSCE TE IPSUM”… (Omule, cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii.)

Din timpurile cele mai vechi, omul a căutat mereu să-şi dezvolte posibilităţile, să se cunoască pe sine şi să cunoască destinul său material şi spiritual.

Este scris că „Gloria lui Dumnezeu constă în a-şi ascunde misterele, iar cea a omului în a le descoperi”.

A găsi, prin tine însuţi, soluţia exactă a tuturor tainelor Naturii, nu poate fi niciodată o erezie sau o absurditate, cu atât mai mult cu cât acesta este cel mai demn şi mai glorificat drept pe care îl are orice creatură umană.

A venit ora să ne auto-explorăm pentru a ne cunoaşte cu adevărat. A trăi pentru a trăi, fără a şti nimic despre noi înşine, fără a şti cine suntem, nici de unde venim, nici de ce existăm, nu merită osteneala.

Este necesar să găsim răspunsul la toate aceste întrebări şi pentru aceasta, prietene investigator, s-au născut studiile gnostice.

Este bine de ştiut că, din punct de vedere etimologic, cuvântul GNOZĂ vine din greacă şi înseamnă CUNOAŞTERE; totuşi, este evident că nu este vorba de o cunoaştere obişnuită. GNOZA se referă la o ÎNŢELEPCIUNE SUPERIOARĂ, TRANSCENDENTALĂ pentru fiinţa umană.

Această CUNOAŞTERE UNIVERSALĂ şi ATEMPORALĂ din care a emanat imensa asemănare teologică, filosofică, artistică şi simbolică a marilor civilizaţii ale trecutului, este dovada că toate au la origine acelaşi izvor.

„JANA”, „YANA”, „GNANA” sau „GNOSIS” este ştiinţa lui JANO sau ştiinţa CUNOAŞTERII INIŢIATICE, ştiinţa lui ENOICHION sau a Prorocului.

Cuvântul „JINA” de la care provine termenul „GNOSIS” nu este decât pronunţia în castiliană a cuvântului amintit mai sus; adevărata sa scriere derivă din Persană şi din Arabă şi nu este „JINA”, ci „DJIN” sau „DJINN” şi astfel îl vedem folosit de mulţi autori.

Aşadar, este evident că nici o persoană cultă nu va cădea azi, ca mai demult, în eroarea simplistă de a scoate la iveală curentele Gnostice ale vreunei laturi spirituale exclusive.

Deşi este cert că trebuie să ţinem cont de învăţăturile gnostice conţinute în elementele Elenistice şi Orientale, incluzând Persia, Mesopotamia, Siria, India, Tibetul, Palestina, Egiptul etc., nu ar trebui să uităm niciodată principiile gnostice perceptibile în sublimele culte ale populaţiilor Nahuatl, Toltecă, Aztecă, Zapotecă, Mayaşă, Incaşă, Chibcha, Quechua etc. din America Latină.

Rezultă, aşadar, că e învechit să ne gândim la GNOZĂ ca la un simplu curent metafizic introdus în sânul creştinismului. GNOZA constituie o ATITUDINE EXISTENŢIALĂ cu caracteristici proprii, înrădăcinată în cea mai veche, elevată şi rafinată aspiraţie esoterică a tuturor popoarelor a căror istorie, din păcate, nu este bine cunoscută de antropologii moderni.

Vorbind foarte sincer şi fără ocolişuri, vom spune: „Gnoza este un funcţionalism foarte natural al conştiinţei; o PHILOSOPHIA PERENNIS ET UNIVERSALIS”.

Fără îndoială, Gnoza este cunoaşterea iluminată de Misterele Divine rezervate unei elite.

Cuvântul „GNOSTICISM” închide înăuntrul structurii sale gramaticale ideea de sisteme sau curente dedicate studiului Gnozei.

Acest Gnosticism implică o serie coerentă, clară, precisă de elemente fundamentale, verificabile prin intermediul experienţei mistice directe: „Blestemul din punct de vedere ştiinţific şi filosofic”; „Adam şi Eva din Geneza Ebraică”, „Păcatul Originar şi ieşirea din Paradis”, „Misterul lui Lucifer-Nahuatl”, „Moartea Sinelui Însuşi”, „Puterile Creatoare”, „Esenţa SALVATOR-ului SALVANDUS”, „Misterele Sexuale”, „Cristosul Intim”, „Şarpele Ignic al Puterilor Noastre Magice”, „Coborârea în Infernuri”, „Întoarcerea în Eden”, „Darul lui Lucifer”…

Numai Doctrinele Gnostice care implică fundamentele Ontologice, Teologice şi Antropologice ale reperelor citate mai sus fac parte din Gnosticismul autentic.

PREGNOSTIC este acela care prezintă în formă concretă, evidentă şi specifică un caracter detectabil într-o oarecare formă în sistemele Gnostice, însă integrând acest aspect într-o concepţie cu totul străină Gnosticismului revoluţionar. Această gândire cu siguranţă nu este Gnostică, dar totuşi este Gnostică.

PROTOGNOSTIC este întregul sistem Gnostic în stadiul incipient şi germinal; mişcări dirijate de o atitudine foarte asemănătoare celei care caracterizează curentele Gnostice definite.

Adjectivul „GNOSTIC” poate şi chiar trebuie să fie aplicat în mod inteligent atât conceptelor care într-o formă sau alta se relaţionează cu Gnoza, cât şi Gnosticismului.

Termenul „GNOSTICIZANT”, fără îndoială, se găseşte foarte aproape de „pregnostic” prin semnificaţia sa, întrucât cuvântul, în realitate, în sens strict este în relaţie cu aspecte intrinsece care posedă anumite asemănări cu Gnosticismul Universal, dar care sunt integrate într-un curent care nu este definit ca fiind Gnoza.

Odată stabilite ferm aceste clarificări semantice, să trecem acum să definim cu claritate Gnosticismul.

E cazul să clarificăm în acest tratat, într-o formă accentuată, că Gnosticismul este un proces religios foarte intim, natural şi profund. Este un Esoterism autentic de fond, desfăşurându-se clipă de clipă, cu experienţe personale mistice foarte particulare… Doctrină extraordinară care adoptă fundamental formă mitică şi uneori mitologică. Liturghie magică, inefabilă cu vie ilustrare pentru Conştiinţa Superlativă a Fiinţei…