Gnoza ca Filozofie

Realmente, Gnoza, ca filosofie, implică mereu un mesaj, o orientare, o învăţătură dirijată întotdeauna spre Conştiinţa fiinţei umane, care îl invită pe om la reflecţie conştientă. Filosofia gnostică caută mereu, prin intermediul unei reflecţii senine, să-l ridice pe om pe culmile FIINŢEI REALE (divinul care există în fiecare creatură umană).

Filosoful gnostic iubeşte înţelepciunea şi caută fără odihnă adevărul pe care-l conţin străfundurile sale cele mai intime.

Când vorbim de filosofie, este o gravă eroare să ne referim doar la filosofia anticilor greci, la filosofia unui Platon, a unui Socrate, a unui Solon.

Realmente, ca filosofie, Gnoza este un funcţionalism foarte natural al Conştiinţei şi încolţeşte, cum am afirmat deja, pe diverse latitudini. Cine crede că ea îşi are originile doar în Grecia, în Persia, în Irak, în Palestina sau în Europa medievală, se înşeală; Gnoza, ca „Philosophia Perennis et Universalis” se întâlneşte în orice operă hindusă, în orice piatră arheologică etc.

A venit ora să înţelegem că în toate ţările din lume palpită înţelepciunea ocultă. A venit ora să înţelegem că la baza piramidelor Egiptului a înflorit înţelepciunea hierofanţilor. A venit momentul să ştim că în piramidele din Teotihuacan încă se ascultă verbul răsunător al vechilor maeştrii din Anahuac…

În numele adevărului, trebuie să spunem că înţelepciunea cosmică se mişcă şi palpită în tot ceea ce a fost, este şi va fi.De-a lungul timpului, diferiţi hierofanţi ai cunoaşterii au strălucit în noaptea profundă a tuturor epocilor; fie că e vorba despre Hermes Trismegistul, de trei ori mare zeu Ibis al lui Thot, gravându-şi înţelepciunea în Tabla de Smarald; fie că ne referim la marii întelepţi ai Greciei antice, învăţând mulţimile despre Misterele din Eleusis; fie la sacerdoţii incaşi care strălucesc ca sori scânteietori în Alto Cuzco din Peru; sau la înţelepciunea suverană a marilor iniţiati din Anahuac…

Da, de aici, de acolo şi de dincolo, străluceşte înţelepciunea tuturor epocilor, înţelepciunea ocultă.

Acesta este un moment de confuzie: umanitatea se găseşte într-un stadiu haotic, există crize mondiale şi eşecuri ale tuturor principiilor etice si morale. Oamenii s-au lansat în războaie, unii contra altora si toţi contra tuturor.

În aceste momente nu ne mai rămâne alt remediu decât să ne afundăm în înţelepciunea trecutului, să extragem din codice orientarea precisă pentru a ne călăuzi în momentul prezent, să bem din izvorul tradiţional al augustei înţelepciuni a naturii, să căutăm primele albii ale înţelepciunii cosmice.

Acesta, prietene cititor, este scopul Antropologiei Gnostice. Prin intermediul unui studiu amplu, Antropologia Gnostică caută să redefinească acele PRINCIPII ETICE care constituie piatra fundamentală a marilor culturi ale trecutului.

Antropologia Gnostică este o ANTROPOLOGIE PSIHANALITICĂ. Noi, prin intermediul Psihanalizei, putem extrage din fiecare piesă (nişă, piramidă, mormânt etc.), Principiile Psihologice conţinute în aceste piese.

Prin intermediul Antropologiei Gnostice cunoaştem diferitele scenarii ale lumii, descoperind în ele arcanele sau secretele care, în formă transcendentă, ne proiectează lumină asupra controversatelor enigme ale existenţei.

A sosit momentul în care trebuie să ne întoarcem să studiem învăţăturile trecutului, dar cu un ochi avizat, ştiind să extragem din textul care ucide, spiritul care dă viaţă.

Este evident, totuşi, că fără o informare anterioară asupra Antropologiei Gnostice, ar fi mai mult decât imposibil studiul riguros al diferitelor piese Antropologice ale culturilor Aztece, Toltece, Mayase, Egiptene etc. etc. etc.

În problemele de „Antropologie Profană” (scuzaţi asemănarea), dacă se vor rezultate, daţi libertate deplină unei maimuţe, unei pocitanii sau unui cimpanzeu într-un laborator şi observaţi ceea ce se întâmplă.

Codexurile Mexicane, Papirusurile Egiptene, Cărămizile Asiriene, Sulurile de la Marea Moartă, straniile Pergamente, la fel ca şi anumite Temple Străvechi, Monoliţii Sacri, Vechile Hieroglife, Piramidele, Mormintele Milenare etc. oferă în profunzimea lor simbolică un sens Gnostic care scapă definitiv interpretării literale şi care niciodată nu au avut o valoare explicativă de natură exclusiv intelectuală.

Raţionalismul speculativ al antropologilor si istoricilor moderni în loc să îmbogăţească limbajul, îl sărăcesc în mod lamentabil, în timp ce expunerile gnostice, scrise sau alegorizate în orice formă artistică, se orientează mereu înspre FIINŢĂ. Şi acest limbaj foarte interesant al Gnozei, semi-filosofic şi semi-mitologic, este cel în care se prezintă o serie de invariante extraordinare, simboluri cu un fond esoteric, care, în linişte, îi vorbesc Conştiinţei. Zeii şi oamenii ştiu bine că „tăcerea este elocvenţa Înţelepciunii”…