Absolutul şi Relativul

VOPUS | Gnoză

Filozofie

Scris de Franklin Ugas

(ESEU)

INTRODUCERE

Eliminând factorii neliniştii, vom dobândi liniştea profundă. Doar inima liniştită poate ajunge la iluminare şi la omniscienţă.

Când Bodhisattva-ul ajunge la iluminare, se pregăteşte pentru omniscienţă.

Nu este posibil ca cineva să ajungă la omniscienţă dacă înainte nu a învăţat să trăiască între ABSOLUT şi RELATIV, între IMUTABIL şi MUTABIL.

Aceia care au trecut dincolo de Vidul Iluminator şi de relativitatea vieţii, experimentează ceea ce se numeşte TALITATEA.

TALITATEA este Marea Realitate a vieţii libere în mişcarea sa. Doar aceia care pot experimenta- după voinţă- TALITATEA, primesc darul omniscienţei (cunoaşterea absolută).

Nimeni nu ar putea ajunge la omniscienţă fără să fi obţinut înainte adevărata realitate a inimii liniştite…

Marea Anihilare Budistă este urgentă, necesară, de neamânat. Trebuie să murim în toate nivelurile minţii şi să trecem dincolo de Vidul Iluminator şi de relativitatea existenţială a Universului.

Este urgent să realizăm, înăuntrul nostru înşine, ceea ce se numeşte TALITATEA.

TALITATEA este Marea Realitate, dincolo de perversitate şi de sfinţenie.

În sânul TALITĂŢII, dincolo de perversitate şi de sfinţenie, nu ar putea exista niciodată sfinţii. În TALITATE nu există nimic care să se poată numi SFÂNT.

Marea Realitate este Marea Realitate, TALITATEA. Sfinţii şi perverşii se învârt în Roata Samsarei şi de aceea sunt foarte departe de TALITATE.

Dar trebuie să avem foarte mare grijă cu agregatele psihice ale auto-meritelor.

Agregatul psihic al auto-meritelor ne face să ne naştem din nou în ceruri sau pe pământ. Agregatul psihic al auto-meritului ne îndepărtează de Talitate.

Noi nu avem niciodată merite reale, pentru că cel care realizează orice operă adevărată este Tatăl.

Primul principiu al Doctrinei Gnostice este TALITATEA sau MAREA REALITATE.

Cristul Intim trebuie să distrugă în noi agregatul psihic al auto-meritului pentru a ne purta către TALITATE”…

SAMAEL AUN WEOR, “Pistis Sophia” dezvăluită.

DEZVOLTAREA TEMEI

Să vorbim acum de PARAMARTHA. Yogascharyaşii interpretează acest termen sanscrit în felul lor; consideră că aceasta depinde de alte lucruri, şi anume, de PARATANTRA. Fiecare este liber să creadă ce vrea.

MADHYAMIKAŞII afirmă cu tărie că PARAMARTHA este limitată exclusiv la PARANISHPANNA sau perfecţiunea absolută.

Fără îndoială că primii cred şi susţin că în această Vale a Samsarei există numai SAMVRITI-SATYA, adevărul relativ; nu încape îndoială că ceilalţi predau şi susţin existenţa RAMARTHASATYA, adevărul absolut”.

SAMAEL AUN WEOR, “Întoarcerea mea în Tibet”, Capitolul 25.

“ABSOLUT” şi “RELATIV” sunt doi termeni care au stârnit în lumea orientală şi în cea occidentală teribile controverse intelectuale şi polemici înflăcărate care în final nu duc la nimic ci doar creează separări ireconciliabile. Şi se întâmplă că, aşa cum semnalează V.M. Samael Aun Weor în cartea sa „Marea Rebeliune”, „două minţi, foarte disciplinate în structuri intelectuale de fier, discutând între ele sau certându-se despre cutare sau cutare realitate, cred fiecare în exactitatea propriului lor concept şi în falsitatea conceptului celei de lângă”. Şi mai târziu întreabă Maestrul: „Care dintre ele are dreptate?, cine ar putea, în mod cinstit, să dea garanţii în unul sau în altul dintre cazuri, în care dintre ele conceptul şi realitatea ar fi identice ?”

Problema este că, din cauza opiniilor existente, lumea este divizată în două mari grupuri: materialiştii şi spiritualiştii (a se vedea conferinţa V.M. Samael, intitulată “Spiritualism, Materialism şi Dialectică”).

Pentru adepţii materialismului dialectic totul este relativ, şi pe baza acestei premise de Logică Formală afirmă că „nimic nu poate transcede însăşi această relativitate”, „că absolutul este inexistent”; pe când, pe terenul spiritualismului cu diversele sale forme, ierarhii stabilesc „dogme de credinţă” care trebuie să fie acceptate în calitate de „adevăruri absolute” şi chiar de netăgăduit, sub pedeapsa „excomunicării”.

Triunghi imposibil- deschiderea Minţii Interioare

În mod curios, în sânul curentului spiritualist al finalului de secol XIX şi începutul secolului XX, organizaţiile pseudo-ezoterice au instaurat de asemenea dogme cu caracter „absolut”, determinant şi concluziv, cum ar fi cazul dogmei evoluţiei, copiată de la ştiinţa materialistă şi transplantată doctrinelor care susţin posibila dezvoltare interioară a omului.

În acest încâlcit labirint de opinii, atât cei de dreapta, adică materialiştii, cât şi cei de stânga, adică spiritualiştii, sunt credincioşi şi chiar şi empirici, dar niciodată cercetători sau cunoscători prin experienţă directă a ceea ce susţin cu atâta „rigoare logică” .

Gnoza tuturor timpurilor, cea care a învăţat întotdeauna cum să obţii deschiderea minţii interioare pentru a putea gândi cu libertate adevărată, fără nici un fel de dogme, afirmă că “Absolutul există”, şi că “el este causa-causorum sau originea reală a marii maşinării a relativităţii, adică a Universului Infinit cu diferitele sale dimensiuni şi variatele game de fenomene care se procesează în el”.

A Treia Forţă transcende dualul şi relativul

Orientalii numesc “Paratantra”, lumea de fenomene în care totul este dual şi relativ, supus schimbărilor şi transformărilor continue; însǎ, ceea ce în general gândirea religioasă şi ştiinţifică ignoră este faptul că pe lângă această dualitate, mai există o a treia forţă care reconciliază contrariile, adică: o a treia forţă neutralizantă care ne permite să ajugem la înţelegerea afirmaţiei şi a negaţiei, a zilei şi a nopţii, a luminii şi tenebrelor, a vieţii şi a morţii, a lui Dumnezeu şi a Diavolului, etc., ajungând în acest mod chiar la rădăcinǎ, la primele cauze ale dualismului.

Această a treia forţă, la care ne referim, este „TAO”, este Conştiinţa Superlativă a Fiinţei, Centrul unui Cerc Magic din care putem media confruntările logice din dreapta şi stânga Pendulului prin intermediul înţelegerii.

Utilizând capacităţile de investigare ale propriei sale Fiinţe, Maestrul Samael Aun Weor a cercetat vechile texte secrete ale înţelepciunii orientale şi în opera sa „Întoarcerea mea în Tibet” ne spune următoarele (Capitolul 1, “Cele Şapte Eternităţi”):

“Spaţiul Abstract Absolut este causa-causorum a tot ceea ce este, a fost şi va fi. Spaţiul profund şi fericit este, cu siguranţă, Neînţeleasa Zeitate, mistica rădăcină inefabilă a celor şapte cosmosuri, originea misterioasă a tot ceea ce cunoaştem ca şi Spirit, Materie, universuri, sori, lumi, etc. Acesta, Divinul, Spaţiul Fericirii, este o teribilă realitate dincolo de Univers şi de Zei”... „Acela nu are nici o dimensiune şi este, cu adevărat, ceea ce este, ceea ce întotdeauna a fost şi ceea ce întotdeauna va fi; este viaţa care palpită intens în fiecare atom şi în fiecare Soare”...

Raza Absolută a Spiritului şi a Materiei V.M. Samael continuă opera sa, spunându-ne că

“Acela – Absolutul– este rădăcina Spiritului şi a Materiei, dar nu este nici una, nici cealaltă. Acela transcende legile Numărului, Măsurii şi Greutăţii, lăţimii, cantităţii, calităţii, faţă, spate, sus, jos, etc.. Acela este cel care are realitate dincolo de gândire, de verb, de acţiune. Acela nu aparţine Timpului şi este dincolo de linişte, de sunet şi de auz care sa îl perceapă; Acela este Imutabilul în profunda abstracţie divină, lumină ce nu a fost niciodată creată de vreun Zeu sau de vreun Om; Acela este cel care nu are nume."

Mai departe Maestrul ne explică care este „prima diferenţiere sau modificare a Aceluia în faţa căruia tremură Zeii şi Oamenii”, şi ne vorbeşte de „Marele Ocean al Spiritului, de Brahma”, clarificând că „Brahma este Spirit, dar Acela, Nemanifestatul, nu este Spirit, ci Lumină Necreată”.

Astfel că, Maestrul Samael ne desluşeşte această temă a Absolutului şi a Relativului, care are o mare importanţă pentru obiectivele pe care le avem noi în Gnoză, în condiţiile în care în mediul cultural-spiritual al epocii moderne există un pericol psihologic care se află în opinia- foarte difuzată, desigur- conform căreia „nu este posibil să ajungi la cunoaşterea absolută, totală, radicală şi definitivă”.

Există o Cale Directă ce ne arată întoarcerea spre Absolut

Influenţa nefastă a acestui mod absurd de gândire nu a fost cântărită încă în mod corespunzător. Totuşi, comportamentul intelectualilor, fie ei religioşi sau oameni de ştiinţă, este contradictoriu, pentru că se presupune că ceea ce se urmăreşte mereu prin educaţie şi prin sistemele religioase este ceea ce ei însăşi denumesc „excelenţǎ”, sau perfecţionarea speciei umane şi a acţiunilor ei.

Teologii occidentali, de exemplu, s-au îmbuteliat din păcate în dogma predestinării, prin care, alǎturi de credinţǎ, este acceptată posibilitatea unei „sfinţenii” sau a unei ”perfecţiuni absolute” a anumitor personaje alese sau selectate „a priori” de Bunul Dumnezeu. Între timp, pe de altă parte, mulţimile se refugiază în aceea cǎ „lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba”, sau îşi justifică greşelile psihologice cu fraze de genul „a greşi este uman”...

“Nu există în curentele gnostice dogma predestinării. Gnosticul serios– subliniază V.M. Samael Aun Weor– este un ales a posteriori”, adică, se auto-alege. Există o frază despre acest subiect care spune: „Dumnezeu nu are fii preferaţi, ci fii care îl preferă”.

Este nevoie de mult studiu reflexiv şi de mult rafinament psihologic şi spiritual, real şi conştient, pentru a putea înţelege că există o Cale Directă ce ne arată întoarcerea spre Absolut.

Observaţi că deşi oamenii caută mereu stabilitatea, aspiră totuşi la ceea ce e nepieritor, la ceea ce are continuitate, pentru că- vrem sau nu- atâta relativitate produce tulburare într-un ignorant, dar gnosticul sau cunoscătorul se dedică transcenderii Relativului cu scopul de a se lansa către Absolut.